De la Portal semantic Pagini Favorite

Cuprins 1 Tratament pentru epilepsie 2 Esti insarcinata? Mananca sanatos! 3 Pozitia de dormit recomandata in timpul sarcinii 4 Ce ingrijoreaza o viitoare mamica? 5 Sarcina - 4 alimente "cod rosu" 6 Cum prevenim aparitia vergeturilor 7 Rolul sportului in sarcina 8 9 semne ale sarcinii 9 Constipatia in timpul sarcinii 10 Sani frumosi in timpul sarcinii 11 Travaliul si nasterea 12 Totul despre nasterea in apa 13 Nasterea de urgenta in afara maternitatii 14 Ce simte o mama cand isi tine nou-nascutul in brate pentru prima data? 15 Epiziotomia 16 Nasterea vaginala dupa cezariana 17 Infectiile puerpelare 18 Macrosomia 19 Primul contact al nou-nascutului cu mama 20 Infasatul nou-nascutului 21 Copiii din incubator 22 Creierul nou-nascutului 23 Adaptarea nou-nascutului la viata extrauterina 24 Testul Guthrie la nou-nascuti 25 De ce plange bebelusul? 26 Zambetul bebelusului. Cum evolueaza? 27 4 jocuri haioase pentru bebelusul tau 28 Cum taiem unghiile bebelusului 29 Primul pas catre mers 30 7 mituri despre alaptare 31 Alergia la laptele artificial 32 De ce arunca obiecte bebe?

Tratament pentru epilepsie

In cazul in care copilul tau a fost diagnosticat cu epilepsie, tipul si durata crizei te va ajuta sa decizi daca trebuie sau nu sa contactezi un doctor de urgenta.Trebuie sa contactezi doctorul daca ai observat o criza convulsiva la copilul tau pentru prima data.
Doctorul il va consulta pe copil si va decide daca trebuie consultat de un neurolog.
Evaluarea sa neurologica va include si o electroencefalograma, care presupune inregistrarea activitatii electrice a creierului copilului. La bolnavii de epilepsie, electroencefalograma inregistreaza schimbari ale activitatii electrice, chiar daca nu au in acel moment crize.
In cazul in care copilul tau a fost diagnosticat cu epilepsie, tipul si durata crizei te va ajuta sa decizi daca trebuie sau nu sa contactezi un doctor de urgenta.
Este important sa actionezi calm si sa stii ce trebuie sa faci in cazul in care copilul are o criza. Daca nu este constient si are convulsii, trebuie sa-l asezi intr-o parte intr-o pozitie stabila, cu capul pe spate pentru ca sa poata respira.
Nu-l lasa pe copil nesupravegheat, deoarece poate sa se loveasca la cap.
Desfa imbracamintea stramta.
Nu-i baga nimic in gura, deoarece ii poate lovi dintii.

Trebuie sa stai cu copilul pana cand acesta se trezeste, deoarece va fi confuz si nu va intelege ce s-a intamplat.
Daca are o criza localizata fara a-si pierde cunostinta, trebuie sa-l asezi pe copil intr-un loc linistit si sa-l calmezi, pana cand se va trezi.
Nu incerca sa opresti convulsiile in timpul unei crize punand mainile in jurul copilului, deoarece nu va ajuta cu nimic.
Daca are epilepsie si are crize prelungite, medicul iti va da unele medicamente care opresc crizele. Acestea nu se administreaza oral, ci se introduc in rect la inceputul unei crize. Doctorul iti va spune clar cand trebuie sa introduci aceste medicamente, in functie de cativa factori.
Medicamentele trebuie sa le dai si invatatoarei sau educatoarei.

Copiii cu epilepsie trebuie sa ia zilnic unele medicamente care impiedica convulsiile. Exista mai multe tipuri de medicamente in functie de tipul de criza pe care il are copilul tau.
Din nefericire, nu exista leac pentru epilepsie, dar medicamentele controleaza simptomele.

Prevenire

Deoarece nu se cunoaste cauza exacta a epilepsiei, nu este posibil sa previi epilepsia.
Este important sa iei anumite masuri pentru a preveni formarea crizelor in mod repetat sau reduci numarul crizelor. Pentru a realiza acest lucru, trebuie sa-i dai copilului medicamente in mod regulat, la aceeasi ora in fiecare zi, pentru ca nivelul medicamentelor din sange sa fie constant.
Copiii trebuie sa manance in mod regulat, sa faca exercitii fizice si sa doarma destule ore pe noapte.
Febra creste sansele de a aparea o criza. Din cauza acestui fapt, copiii cu istoric medical care cuprinde epilepsia sau crizel febriale trebuie tratati mai agresiv cu medicamente care reduc febra.mai multe detalii^[1]

Pentru a preveni ranile, copiii cu epilepsie trebuie sa poarte intotdeauna o casca atunci cand merg cu bicicleta, cand schiaza sau patineaza. In plus, copiii cu epilepsie nu trebuie sa inoate neinsotiti. Adolescentii care au epilepsie nu au voie sa conduca.

Esti insarcinata? Mananca sanatos!

Atunci cand sunteti insarcinata este foarte important sa acordati o atentie speciala alimentatiei. Prin aceasta transmiteti substante nutritive importante fatului si ii influentati dezvoltarea sa generala. Multe dintre vitaminele si minerale necesare sarcinii se gasesc in fructe, asa ca mizati pe acest aliat de incredere in urmatoarele noua luni.

Fiind bogate in elemente minerale si fibre, legumele si fructele sunt o parte importanta a dietei gravidei. O felie de pepene sau un bol de capsune poate constitui o gustare savuroasa si extrem de hranitoare in acelasi timp. Daca adaugati ceva proteine precum branza de casa beneficiati de un surplus de proteine pentru intreaga dupa-amiaza. Cat de des puteti sa strecurati in meniul zilnic 2 cesti de fructe si 3 cesti de legume proaspete.
Nu veti da gres alegand una din urmatoarle fructe: caise, cirese, struguri, pere, mere, ananas, pepene galbe, kiwi, papaya, mango sau mere.

Iata cum va ajuta elementele alimentare de baza in dezvoltarea armonioasa a fatului si in mentinerea nealterata a propriei stari de sanatate:

• Proteinele realizeaza cresterea celulara si sustin integritatea tesuturilor; le achizitionati din carne, peste, oua, lapte, fasole, alune, mazare, tofu
  * Carbohidratii reprezinta sursa de energie a organsimului prin care se realizeaza toate procesele de crestere. Ii gasiti in cereale, orez, cartofi, paste, fructe, vegetale
  * Calciu intareste oasele si dintii, asigura contractia musculara si buna functionare nervoasa. Aveti astfel nevoie de lapte si produse lactate, somon, spanac. Vitamina D merge mana in mana cu calciul si consumand alimentele mentionate avem doua beneficii.
  * Fierul intervine in producerea celulelor rosii ale sangelui, cele care transporta oxigenul la tesuturi. Preveniti carenta de fier consumand carne rosie, spanac, cereale imbogatite cu fier
  
  • Vitamina A asiguta integritatea pielii si functia vizuala. Se gaseste in morcovi si cartofi.
    * Vitamina C participa la o multitudine de procese din interiorul organismului si trebuie sa o acumulam din fructe si legume
    * Grasimile au rolul lor in organism in stocarea energiei dar si in maturarea substantei nervoase.
• 
  Cum imbogatim dieta cu elementele necesare din fructe si legume?

Preparati alimente care necesita o salata proaspata alaturi
* Puteti frige o parte din legume
* Pregatiti deserturi pe baza de fructe si iaurt
* Pozitionati la indemana, in frigider, fructele pentru a nu uita de ele
* La micul dejun adaugati cerealelor si fructe
* Incercati de fiecare data un fruct nou, exotic
Viitoarele mamici stiu deja despre importanta acidului folic in dezvoltarea elementelor nervoase ale fatului. Acest element il gasiti din belsug in compozitia unor fructe precum nectarinele si caisele.

Organizatiile mondiale care se ocupa de sanatatea gravidei au ajuns la concluzia ca 7 gustari de fructe si legume (3 de fructe si 4 de legume) sunt ideale pentru un aport nutritiv satisfacator.mai mult...^[2]

Pozitia de dormit recomandata in timpul sarcinii

Pozitia de dormit pe o parte este cea mai recomandata cand esti insarcinata. Mai ales, daca dormi pe partea stanga se imbunatateste circulatia sanguina la bebelus - si prin urmare substantele nutritive - catre placenta. De asemenea ajuta rinichii in eliminarea deseurilor si a lichidelor din organism. Astfel gleznele, picioarele si mainile nu vor mai fi umflate.

Incearca sa te obisnuiesti sa dormi in aceasta pozitie cat mai mult posibil. Bineinteles ca nu este confortabil sa dormi toata noaptea in acelasi mod, de aceea te poti intoarce de pe o parte pe alta.

Pozitia de culcat pe o parte nu se recomanda in perioada sarcinii, mai ales in ultima luna.
Iata de ce:

• Cand dormi pe spate, greutatea uterului preseaza pe coloana vertebrala, muschii spatelui, pe intestine si vasele mari de sange. Acest lucru poate duce la aparitia durerilor musculare, la hemoroizi si proasta circulatie a sangelui, generand o stare de discomfort si reduce circulatia sangelui la bebelus.
  * Dormitul pe spate reduce presiunea sangelui, provocand ameteli la unele mamici. Pe de alta parte, la alte mamici presiunea sangelui poate sa screasca.
  * In cele din urma, pozitia de culcat pe spate poate provoca sforaitul si o data cu cresterea in greutate, pot sa apara si apneele, afectiuni ale aparatului respirator caracterizate prin pauze respiratorii repetate.
  
  

Pozitia de dormit pe burta

In ultimele luni de sarcina, abdomenul sufera schimbari fizice majore si va fi din ce in ce mai dificil sa stai pe burta.
Femeile care sufera de arsuri la stomac se vor simti mult mai comfortabil intr-o pozitie usor arcuita sau pe un scaun rabatabil. Pentru comfort maxim se pot folosi perne sub cap si spate in zona lombara. Se recomanda evitarea alimentelor condimentate, mese mai dese si in cantitati mai mici, guma de mestecat ce calmeaza durerile de stomac. mai mult...^[2]nou-nascuti.ro</ref>

Ce ingrijoreaza o viitoare mamica?

Este normal ca, in calitate de viitoare mamica, sa va ingrijorati putin in legatura cu sarcina, pentru ca situatia in care va aflati este una inedita, evolutia poate fi imprevizibila si va doriti enorm ca lucrurile sa mearga bine si sa nu aveti nicio problema. Mai jos sunt prezentate patru dintre cele mai obisnuite motive de ingrijorare pentru o viitoare mamica si motivele pentru care nu trebuie sa le luati chiar asa de in serios.

O sa pierd sarcina

Linistiti-va, riscul este mic. Majoritatea sarcinilor sunt duse cu bine la termen. Mai putin de 20% din sarcini se incheie nefericit si majoritatea pierderilor de sarcina survin in primele saptamani, atunci cand multe femei nici nu isi dau seama ca sunt insarcinate. Deja, in saptamanile 6-8, dupa ce medicul a putut sesiza bataile inimii fatului, riscul de pierdere a sarcinii scade pana la aproximativ 5%. De multe ori, pierderea sarcinii se datoreaza unor anomalii cromozomiale, care impiedica fatul sa se dezvolte normal. In acest caz, pierderea sarcinii nu poate fi evitata si nu are nimic de-a face cu ceva ce ati facut sau nu ati facut dumneavoastra.

Sunt prea stresata si bebelusul sufera din aceasta cauza

Majoritatea studiilor arata ca organismul se obisnuieste rapid cu stresul cotidian si acesta nu are niciun efect asupra bebelusului. In anumite cazuri, atunci cand este vorba despre stres foarte mare (pierderea slujbei, decesul unui membru al familiei) se poate vorbi despre o crestere a riscului de nastere prematura, dar expertii sunt de acord ca aceasta depinde mai degraba de modul in care fiecare reuseste sa faca fata situatiei.

Nu o sa reusesc niciodata sa scap de toate kilogramele astea

Fiecare femeie insarcinata are aceasta temere. Adevarul este ca 14%-20% din totalul femeilor insarcinate nu reusesc sa revina la greutatea de dinainte de sarcina. Ce se poate face? Puteti incerca sa va mentineti in graficul de crestere in greutate pe timpul sarcinii. Apoi, dupa nastere, alaptatul ajuta si el la arderea caloriilor. In plus, odata ce medicul decide ca puteti face efort, incepeti exercitiile fizice.mai mult...^[2]

Sarcina - 4 alimente "cod rosu"

O viitoare mamica nu trebuie sa-si schimbe neaparat obiceiurile alimentare, dar este bine sa-si supravegheze mai atent meniul, pentru a evita aparitia anumitor afectiuni, de obicei inofensive, dar foarte periculoase in timpul sarcinii.

Pestele, cu precautie

Este recomandat ca femeile gravide sa limiteze consumul de pesti pradatori (ton, rechin, scrumbie, biban), pentru ca aceste specii sunt adesea contaminate cu metilmercur. Aceasta substanta traverseaza bariera placentara si ajunge direct la fat, iar studii recente au demonstrat ca expunerea la metilmercur a bebelusul in viata intrauterina poate provoca probleme de vedere, de auz, de limbaj si de motricitate.

Atentie la dulciuri!

Consumul de dulciuri trebuie sa fie strict supravegheat, si nu numai din pricina pericolului de a lua excesiv in greutate. O augmentare a nivelului de zahar din sange poate provoca un diabet gestational, una dintre principalele complicatii din timpul sarcinii, care atrage un intreg sir de consecinte neplacute: hipertensiune, probleme cardio-vasculare (in cazul mamei), nastere premature, malformatii cardiace, greutate prea mare la nastere (la bebelus).

Fructele de mare

Imunitatea femeii insarcinate este mai scazuta, de aceea este bine sa evitati alimentele de risc crescut, precum fructele de mare. Acestea pot transmite hepatita A, toxoplasmoza, salmonella si tot felul de alte bacterii, mai ales daca lantul frigorific este intrerupt in timpul conservarii.
Viermii anisakis si salmonella, de exemplu, sunt foarte periculosi, cauzand diaree, voma si dureri gastrice. Foarte rezistenti, acesti paraziti pier numai daca produsele care le contin sunt gatite la cel putin 70 grade sau daca sunt congelate inainte de consum.mai mult...^[2]

Cum prevenim aparitia vergeturilor

Nu exista decat o singura metoda de a limita aparitia vergeturilor, in special in timpul sarcinii, si aceasta nu mai este de mult un secret. Utilizarea cremelor specifice si a masajului reprezinta solutia cea mai la indemana si mai eficace.

Un singur secret: crema din belsug

Cum alegi crema

• Rolul cremelor anti-vergeturi este acela de a face pielea mai supla si de a impiedica astfel ruperea tesuturilor, patrunzand in profunzimea pielii, si nu numai la suprafata. Iata de ce este foarte important sa alegeti o crema potrivita pentru problema cu care va confruntati si sa nu lasati in sarcina unei simple lotiuni hidratante aceasta dificila sarcina.
  * Este de preferat sa cumparati o crema pe baza de ulei, pentru ca acestea nu lasa pe piele un strat gras dezagreabil.
  * De asemenea, optati pentru o crema hipoalergica, cu compusi naturali.
  * Evitati cremele pe baza de cafeina, care sunt nerecomandate in sarcina.
  * Cercetati eticheta. Este indicat ca lotiunea sa nu contina parabeni, ftalati, fenoxietanol si coloranti.
  * Verificati daca produsul achizitionat se poate folosi si pe parcursul alaptarii.mai mult...^[2]

Rolul sportului in sarcina

Unul dintre cele mai benefice lucruri pe care le puteti face in sarcina, atat pentru dumneavoastra cat si pentru copilasul nenascut, este miscarea fizica. Exista multe studii care atesta faptul ca antrenamentul fizic de calitate al gravidei se coreleaza cu o nastere mai usoara si un travaliu mai rapid.

Inainte de a incepe orice fel de exercitiu fizic in acest sens este bine sa va consultati cu medicul obstetrician. In unele cazuri, efortul fizic nu aduce beneficii si este chiar periculos.

Beneficiile exercitiului fizic in sarcina

• Combate oboseala
  * Reduce durerea de spate
  * Previne excesul ponderal
  * Actioneaza eficient impotriva anxietatii si stress-ului
  * Pregatesc organismul pentru o nastere mai usoara
  * Reprezinta un aliat in lupta contra constipatiei
  * Imbunatateste calitatea somnului
  * Scurteaza perioada de recuperare dupa nastere
  
  

Trebuie stiut ca nu orice fel de exercitiu fizic va ajuta pe perioada sarcinii. Cu siguranta insa veti obtine beneficii notabile in urma plimbatului, inotului, dansului, aerobicului prenatal si practicilor Pilates.

Bine de stiut!

• Nu epuizati organismul in timpul efortului si consumati cantitati sporite de lichide pentru a preveni deshidratarea.
  * Pe parcursul sarcinii, urmariti raspunsul organismului la activitatea fizica. Orice discomfort va reduce intensitatea si durata acestuia.
  * Incepeti intotdeauna prin efort fizic progresiv crescand, mai ales daca nu erati obisnuita nici inainte cu exercitiile. Notati elementele precum ameteala sau respiratia dificila.
  

In prezent, exista cursuri pentru acasa precum si profesori specializati si grupuri de lucru care transforma activitatea fizica in adevarate moment placute. In timpul primului trimestru puteti pastra majoritatea modalitatilor sportive normale. Veti fi poate nevoita sa ajustati efortul in functie de noua rezistenta. Odata ce pasiti in al doilea trimestru trebuie evitate miscarile care presuspun decubitul dorsal. Pe masura ce sanii si abdomenul se maresc veti evita aparatele de fittnes atat de dorite inainte de sarcina. mai mult...^[2]

9 semne ale sarcinii

Se stie ca hormonii eliberati imediat dupa fecundare au efecte imediate asupra organismului, multe dintre ele fiind vizibile chiar inainte de efectuarea testului de sarcina. Iata cateva dintre semnele cel mai usor de observat:

Sani durerosi

Tesutul mamar este extrem de sensibil la hormoni si, in momentul in care progesteronul incepe sa mareasca volumul sangelui, dupa fertilizarea ovulului, sanii incep sa se umfle si se simt mai grei decat de obicei.

Colorare mai intensa a mameloanelor

Hormonii de sarcina afecteaza activitatea melanocitelor, celulele care stabilesc pigmentarea mameloanelor.

Oboseala

Daca va simtiti mai obosite decat de obicei, in sensul ca va vine destul de greu sa va indepliniti sarcinile zilnice, cum ar fi curatenia sau indatoririle de la locul de munca, este posibil ca aceasta situatie sa se datoreze bebelusului aflat inca in stare embrionara.

Crampe

Este posibil sa aveti dureri in zona abdomenului, asemanatoare celor care anunta venirea menstruatiei. Aceasta stare de disconfort este, de fapt, declansata de implantarea ovulului fertilizat in peretele colului uterin. Uter

Greturi

Desi adevaratele "greturi matinale" apar la cateva saptamani dupa fecundare, este posibil ca unele femei sa sufere, inca din primele zile, de o stare de rau declansata de miscare sau de mirosuri.

Pofte

Este posibil sa aveti tot felul de pofte, in general pentru produse pe baza de carbohidrati, deoarece organismul poate metaboliza acesti compusi foarte rapid, pentru a mentine nivelurile de energie ridicate.

Dureri de cap

Volumul sanguin crescut poate determina cresteri usoare ale tensiunii, ceea ce cauzeaza aparitia migrenelor. Acestea ar trebui sa dispara pe masura ce corpul dumneavoastra incepe sa se adapteze la noile conditii.

Schimbari ale starii de spirit

Din cauza hormonilor, pe langa oboseala, este posibil ca starea dumneavoastra de spirit sa se modifice foarte rapid.mai mult..^[2]

Constipatia in timpul sarcinii

Constipatia se instaleaza prin dureri abdominale, senzatie de balonare si eliminare cu frecventa redusa sau insotita de durere a scaunelor. Daca poate reprezenta o consolare, constipatia, fie ea moderata sau severa, este un aspect fiziologic al sarcinii.

Cresterea cantitatii de progesteron incetineste miscarile tractului intestinal. La aceasta se adauga si sentimentele de anxietate, stress, diminuarea exercitiului fizic care insotesc graviditatea. Mai tarziu, intr-o luna inaintata a sarcinii uterul in sine comprima tractul digestiv si predispune la constipatie.
Suplimentele de fier consumate de gravide pot avea acelasi efect.

Trucuri care previn constipatia

• Consumati o cantitate crescuta de fibre din cereale, paine integrala, fructe si legume proaspete; specialistii numesc ca fiind un aport optim o cantitate de 25-30 grame de fibre pe zi.
  * Beti apa in cantitate sporita, 8-10 pahare pe zi. Puteti adauga si cate un pahar de fructe stoarse precum prunele sau piersicile. Transpiratiile abundente, climatul ud si calduros si exercitiul fizic maresc pierderile de apa ale organismului.
  * Mentineti constant un ritm de exercitii fizice. Plimbarile zilnice sunt cele mai beneficice si placut de realizat. Efortul sustinut nu cere mai mult de 30-45 minute de 2-3 ori pe saptamana.
  * Tonicitatea musculaturii intestinale este stimulata si de jocul cald-rece; consumati un aliment rece si treceti rapid la o bautura calda.
  * Dati o importanta deosebita diurezei; nu amanati sa folositi toaleta pe parcursul zilei.
  * Revizuiti impreuna cu medicul cantitatea de suplimente vitaminice si mai ales de fier.
  

In privinta pastilelor si ceaiurilor laxative parerile sunt cam sceptice. Este bine sa nu fortam peristaltica intestinala, mai ales intr-o luna mare a sarcinii, si de aceea specialistii nu recomanda suplimente, fie ele alimentare sau medicamentoase. Prin folosirea acestora organismul se poate deshidrata sau va fi privat de elemente si saruri importante. Oricum, nu luati pilule minune fara a intreba initial medicul care va supravegheaza sarcina.
Nu toate poftele culinare trebuie satisfacute in cursul sarcinii. Evitati alimente precum dulciurile rafinate, cartofii, orezul. mai mult...^[2]

Sani frumosi in timpul sarcinii

Chiar de la debutul sarcinii, sanii incep sa se umfle sub efectul secretiilor hormonale. Transformarile aparute in privinta volumului si a conformatiei acestora pot conduce la schimbari neplacute dupa nastere sau dupa incetarea alaptarii: lasarea, scaderea fermitatii, aparitia vergeturilor etc.
Pentru a evita aceste riscuri, este bine sa acordati o importanta crescuta ingrijirii corespunzatoare a sanilor in timpul sarcinii.

Trucuri pentru fermitate

• Pentru a sustine greutatea sanilor si a impiedica astfel lasarea lor, purtati un sutien special pentru gravide sau bustiere (care acopera mai bine si mai eficace pieptul), cu bretele largi si cupe mari, adanci. Este bine ca sutienul sa fie din bumbac si sa nu prezinte intaritoare in partea de jos, pentru a nu presa pieptul.
  * Daca este necesar, purtati sutien si pe timpul noptii.
  * Evitati sa dormiti pe burta, chiar si la inceputul sarcinii.
  * Faceti exercitii fizice speciale pentru intarirea si tonifierea sanilor.
  * Dupa fiecare baie, treceti usor cu dusul cu apa rece peste sani, pentru a le ameliora fermitatea.
  * Masati-va cu lotiuni speciale pentru tonifierea sanilor si pentru cresterea elasticitatii tesutului. Masajul se va realiza circular, incepand din interior catre exterior, timp de cateva minute pentru fiecare san, sau de sus in jos, cu palma inchizand complet sanul.
  
  • Din punct de vedere alimentar, este bine sa nu includeti foarte des in meniu produse foarte bogate in proteine.
    * Aplicati local, in fiecare dimineata si seara, o crema hidratanta si hranitoare. Produse specifice pentru gravide se gasesc in farmacii si va pot fi recomandate de medicul care va supravegheaza sarcina. De asemenea, puteti utiliza glicerina, ulei vegetal sau ulei special pentru bebelusi.
    De evitat

Baile prea calde. Apa fierbinte relaxeaza prea mult tesutul mamar si dilateaza vasele sanguine. Preferati baile caldute si nu uitati sa va clatiti, la final, cu apa rece.
Expunerea la soare, care fragilizeaza pielea si accelereaza procesul de imbatranire. mai mult...^[2]

Travaliul si nasterea

Nasterea unui copil este unul dintre cele mai memorabile evenimente din viata ta. Cu fiecare nastere vei simti ingrijorare, teama,chiar durere, dar si o sarbatoare intima si unica a vietii tale. Recompensa merita cu prisosinta efortul. Fie ca nasti vaginal sau prin cezariana, ca primesti anestezie sau nu, nascand "natural" la spital, aceasta experinta este a ta insati si fiecare decizie trebuie luata in cel mai bun interes al tau si al pruncului tau.

Daca esti bine informata, ramai increzatoare, ai sprijinul sotului, al moasei si al doctorului, vei avea toate sansele sa indeplinesti fara probleme misiunea coplesitoare de a aduce pe lume un copil.

Modificarile reciproce ale fatului, mamei si placentei in ultima parte a sarcinii

In ultimele 6-8 saptamani de sarcina au loc numeroase modificari corelate ale mamei, fatului uterului si placentei. Mama , fatul si placenta formeaza o unitate functionala, care se influenteaza reciproc. Rezulta nasterea unui copil matur si viabil, de catre o mama capabila sa-si alapteze si ingrijeasca copilul. Hormonul eliberator de corticoptropina, produs de placenta si creierul fatului, contribuie la declansarea nasterii.

Semne premergatoare ale travaliului

Nimeni nu poate preciza inceputul sau durata travaliului; 95% dintre femei nasc inainte sau dupa data asteptata, de la cateva zile la cateva saptamani.

Inainte de inceperea travaliului apar unele semne care arata ca nasterea este iminenta:

1. coborarea capului in bazin. Vei observa o schimbare in forma burtii, para coborata. Respiri mai usor, iar senzatia de arsura epigastrica a scazut. In schimb simti mai multa presiune in pelvis si nevoia de a urina mai des sau de a-ti goli intestinul;
   # contractii uterine slabe, neregulate, cu rol de a tonifica uterul pregatindu-l pentru nastere, numite contractii Braxton Hicks;
   # eliminarea dopului de mucus din colul uterin. Colul uterin se subtiaza, se scurteaza si se dilata 1-2 cm, iar dopul cervical, care proteja uterul de infectii este eliminat impreuna cu cateva pete de sange; poti continua totusi sarcina cateva zile dupa aceea;
   # pozitia fatului este evidenta: capul se prezinta de obicei primul, cu occiputul posterior, anterior sau transvers;
   # dureri de spate si pelvis prin intinderea ligamentelor uterine si pelvine;
   # cresterea secretiei vaginale, cu aspect de albus de ou sau usor roz; scurgerile vaginale pot deveni apoase, datorita ruperii membranelor sau a pierderii de urina; pentru a le diferentia, pune un tampon si contacteaza imediat moasa sau doctorul;
   # scaune moi, chiar diareice;
   # durata poate fi scurat sau persista cateva zile;
   # mama se simte energica;
   # modificarile emotionale variaza de la o femeie la alta (anxietate, frica, indoiala, anticipare, nerabdare, multumire si chiar exaltare), nesiguranta daca este in travaliu sau nu, accentuarea instinctului matern (de “cuib”); gravida face in graba ultimele pregatiri pentru nastera copilului sau se poate prezenta la maternitate prea devreme, supraestimand progresul travaliului.
   
   1. Acestea sunt semne ca travaliul se apropie. Perioada de pregatire atravaliului dureaza de la cateva ora la cateva saptamani. In acest timp copilul coboara in pelvis pe cand colul uterin se subtiaza, “stergandu-se” partial si se deschide (se dilata) 1-2 cm.
      # Sugestii pentru mama:
      # pregateste-ti gabajul pentru maternitate.
      # Alterneaza repausul si somnul cu activitati placute, neobositoare.
      # Plimba-te, viziteaza-ti prietenii, fa un dus, asculta muzica, aranjeaza imbracamintea pruncului sau fa-i o camasuta.
      # Mananca si bea normal, evita deshidratarea.
      # Foloseste tehnici invatate anterior de a-ti asigura confortul si micsora durerea.mai mult...^[2]

Totul despre nasterea in apa

Proprietatile terapeutice ale apelor termale sunt binecunoscute de secole. Baile, dusurile, piscinele cu ape incalzite au constituit de-a lungul timpului modalitati de relaxare si chiar terapie. In ultimele decenii a posibilitatea de a da nastere nou-nascutului in apa incalzita trezeste interesul multor tari. Expertii in domeniu au pus la cale studii pe mii de loturi de femei si nou nascuti pentru a compara in primul rand daca exista vreun risc prin nasterea in apa si in al doilea rand daca mama si copilul pot avea vreun beneficiu prin aceasta metoda.

Imersia in apa, intr-o astfel de conjunctura, trebuie definita ca asezarea mamei in apa suficient de inalta incat sa ii acopere abdomenul ajungand pana la nivelul sanilor sau pozitionarea in genunghi cu acoperirea pana la linia submamara. Dupa o expunere initiala de 30 minute organismul este stimulat hormonal prin descarcarea de ocitocina. Este binecunoscut insa ca o imersie timpurie incetineste travaliul. S-a stabilit ca o dilatatie de 4 cm reprezinta momentul optim.

Beneficiile unei nasteri in apa

Confort sporit al mamei in timpul travaliului care se va putea concentra asupra miscarilor de impingere
* Grabirea travaliului
* Scade presiunea sangelui
* Asigura relaxare
* Reduce consumul de medicamente
* Previne mistuirea energetic
* Sporeste increderea mamei in reusita

Nu toate mamele pot beneficia de aceasta experienta; este imperios necesara o sarcina fara complicatii, peste 37 de saptamani, activitate normal a cordului fetal, absenta sangerarilor. Contraindicatiile absolute sunt legate de prematuritate, asocierea cu anestezia, prezenta infectiilor, febra, sangerarile vaginale. Exista dileme legate de stabilirea temperaturii optime a apei in piscine de nastere; recomandarile variaza intre 34-37 grade Celsius, dar un studiu suedez conchide ca doamnele ar trebui incurajate sa-si ajusteze temperatura apei in functie de propriul confort.

Exista numeroase avanteje ale nasterii in apa de la diminuarea durerilor percepute de mama si scaderea necesarului de droguri analgzice pana la scurtarea duratei travaliului.
Indicatiile recomandate de specialisti vizeaza femeile sanatoase, cu sarcini necomplicate, la termen.
Desi mai avem nevoie de noi studii clinice si noi amanunte pro sau contra, datele actuale nu contraindica imersia in apa a femeilor aflate in travaliu.

Nu exista dovezi care sa ateste o mortalitate perinatala mai mare a bebelusilor nascuti in acest mod. Au existat de-a lungul timpului si incidente precum inecul, probleme respiratorii, avulsia cordonului ombilical sau infectii transmise prin apa.
Desi foarte putine gravide dau nastere nou-nascutului in apa, mult mai multe opteaza cu usurinta pentru a folosi piscine in timpul travaliului.

Travaliul si nastera in apa sunt practicate in multe tari dezvoltate percum SUA, Canada, Australia dar si in Europa in tari precum UK si Germania.mai mult...^[2]

Nasterea de urgenta in afara maternitatii

Uneori travaliul progreseaza atat de repede, incat nu mai este timp pentru o asistenta profesionala in spital sau acasa.

Randurile urmatoare sunt doar sfaturi utile in asemenea situatii extreme. Ar fi gresit sa le consideri un ghid, deoarece nasterea in afara spitalului fara asistenta calificata, poate fi un act foarte riscant.

Daca insa esti chemata sa ajuti nasterea unui copil in conditii de urgenta, incearca sa ramai calma. Aminteste-ti ca nasterea este un fenomen natural. Mama si copilul vor face cea mai mare parte din effort. Daca femeia spune ca va naste foarte curand, da-i crezare. Trimite dupa medic sau moasa. Tine privitorii afara si incalzeste camera. Incurajeaza mama sa respire repede si superficial si sa nu se screama sau sa tina picioarele impreunate, incercand sa intarzie nasterea, deoarece poate provoca lezarea creierului la fat. Daca ai timp, spala zona genitala si mainile tale cu apa fiarta apoi racita si sapun sau detergent. Daca nu mai este timp, asterne-i sub fese cearceafuri curate, sau haine facute sul. Daca este posibil, aseaza mama pe o masa sau pat, cu fesele la margine, picioarele sprijinite pe scaun si un lighean dedesupt.

Alteori mama vrea sa se aplece inainte sa prinda genunchii cu mainile, sa stea pe vine sau pe-o parte. Las-o sa decida ce pozitie ii este mai confortabila. Pe masura ce apare capul copilului, cerei mamei sa respire usor, fara a impinge, si mentine cu mana o usoara contra-presiune pe perineu, pentru a-l impiedica sa iasa prea repede. Lasa capul sa iasa treptat, nu-l trage deloc in afara. Daca din vagin apare o parte albastra-cenusie lucioasa, poate fi o ansa de cordon ombilical in jurul capului, intodu un deget sub el si indreapta-l usor peste capul copilului. Cand capul a iesit, trage usor in jos de marginile nasului, pentru a indeparta secretiile si lichidul aminotic din nas si gura; tine-l cu gatul si barbia in sus. Daca membranele sunt inca prezente peste fata copilului, rupe-le usor cu unghia, ca sa poata respira. Prinde apoi cu blandete capul cu amandoua mainile si impinge-l foarte usor in jos, fara a-l trage, cerand mamei sa se screama, pentru a axpulza umarul din fata. Pe masura ce iese umarul de deasupra, ridica capul cu grija, urmarind expulzia urmatorului posterior.

Dupa eliberarea umerilor, restul copilului aluneca afara cu usurinta. Prinde copilul strans, cu grija, caci este alunecos. Inveleste-l repede cu un cearceaf sau prosop curat, preferabil proaspat calcat. Daca este acoperit cu o substanta albicioasa, nu i-o inlatura. Aseaza copilul pe abdomenul mamei, sau cand cordonul este destul de lung, pe pieptul ei; nu trage de cordon. Daca nu tipa imediat, aseaza copilul pe coapsa sau abdomenul mamei, cu capul mai jos decat picioarele si freaca-i usor spatele. Aceasta ajuta drenarea secretiilor si-i creste presiunea arteriala, usurandu-i declansarea primei respiratii. Nu trage afara placenta; astepta sa fie eliminata spontan. Maseaza usor abdomenul mamei cu miscari circulare, apasand usor in jos 5-7 cm sub ombilic, pentru a stimula contractiile uterului si a miscora hemoragia. Mentine mama si copilul in conditii de caldura si confort. Nu te grabi sa tai cordonul ombilical pana nu va sosi un ajutor calificat. In lipsa acestuia, taie cordonul la 10 cm de la piele, cu o foarfeca tinuta in prealabil la flacara si atinge capatul sectionat cu alcool iodat sau alcool medicinal. Aseaza placenta langa copil, pentru a-i tine de cald.

Dupa ce copilul respira, aseaza-l la sanul mamei. Daca poate sa-l alapteze, stimularea mamelonului va ajta contractia uterului si eliminarea placentei. Daca copilul nu suge, mama isi poate masa usor mameloanele, pentru a ajuta stimularea uterului.

Nasterea pe camp. Este posibil ca nasterea sa se declanseze pe neasteptate la cules de cartofi sau porumb, chiar fara insotitor. In aceasta situatie extrema un lucru trebuie tinut minte: inoada cordonul ombilical, fara a-l taia, dupa eliminarea placentei. Taierea si legarea cordonului trebuie facuta in conditii aseptice (sterile)spre a evita infectia, inclusiv tetanosul nou-nascutului.mai mult...^[2]

Ce simte o mama cand isi tine nou-nascutul in brate pentru prima data?

Nasterea unui copil este un eveniment, pe cat de traumatizant pentru mama, pe atat de fericit. Pana in acel moment, copilul a fost o fiinta pe care o simtea permanent, o vedea intr-un mod neclar, cu ajutorul ecografului, in timpul vizitelor la doctor, despre care vorbea si pentru care facea planuri. In momentul venirii pe lume a copilului, mama constientizeaza pentru prima data cu adevarat ca viata sa nu va mai fi aceeasi.

Legatura mamei cu copilul se construieste, incet-incet, din momentul conceperii acestuia. Exista femei care stiu ca sunt insarcinate, inca din primele zile, inainte ca testul de sarcina sa le confirme acest lucru.

Este cea mai puternica legatura care se creeaza intre doua fiinte umane. In perioada sarcinii se pun bazele relatiei cu copilul, se construiesc scenarii legate de viitorul sau, odata cu aflarea sexului copilului, cu ajutorul mijloacelor moderne, i se prefigureaza intr-o oarecare masura viitorul, in functie de dorintele parintilor, de visele lor, de esecurile lor, de scenariile lor de viata, se verbalizeaza temerile in legatura cu copilul (Oare este normal? O sa fie destept? Va semana cu mine? etc).

Pana in momentul nasterii, in multe familii deja, mai mult sau mai putin constient, parintii si-au trasat o traiectorie in linii generale , a drumului pe care il va urma copilul.

Ceea ce simte mama in momentul nasterii depinde intr-o buna masura de ceea ce a simtit pe parcursul sarcinii, inca de la inceput. Exista cazuri in care, intr-un mod mai mult sau mai putin constient, mama a respins sarcina, din diverse motive: propriul sentiment de respingere avut in raport cu propria mama, teama legata de viitor, de necunoscut, o relatie de cuplu conflictuala, absenta unui partener, moment nepotrivit de a avea un copil. Desi o farama de viata care abia prinde contur, copilul percepe starile afective ale mamei. Inca din viata intrauterina, copilul simte daca este dorit sau respins , daca este o bucurie sau o corvoada. El va veni pe lume cu sentimentul nesigurantei, al lipsei de iubire, al insecuritatii. Mama care a avut sentimente de respingere fata de sarcina, fata de copil, va oscila in general intre teama si acceptare, intre bucurie si rejectie. Relatia cu acesta (copilul) poate fi dificila, ambii simtindu-se neacceptati, neintelesi. Daca sentimentul de respingere se mentine, in mod inconstient, mama poate avea complicatii dupa nastere care o separa de copil, perpetuand astfel relatia de respingere-abandon.

Copiii nedoriti sufera de foarte multe ori complicatii la nastere, sunt subponderali, se nasc prematur si au nevoie de ingrijiri speciale.Sentimentul de lipsa a iubirii poate fi o forma de violenta psihica, careia cu greu i se poate face fata, care genereaza traume greu de vindecat, cu atat mai mult cu cat copilul este o fiinta care nu se poate apara, nu poate intelege respingerea. Chiar daca mama este langa el, indeplinindu-i toate nevoile fizice, copilul, din primele clipe, simte daca este iubit sau nu. Nimic nu este mai greu de suportat, decat absenta iubirii.

Cand sarcina a fost asteptata cu dorinta si speranta, si primita cu bucurie, sentimentele mamei la primul contact cu copilul sunt pe masura. Mama se bucura de nasterea copilului, se reface rapid pentru a putea avea grija de copil, este fericita si intreaga sa existenta se concentreaza in jurul acestei mici fapturi.Si in acest caz, sentimentele mamei de teama sunt normale, in special atunci cand e vorba de nasterea primului copil. In primele luni de viata copilul este total dependent de mama, fapt care poate fi de multe ori suprasolicitant pentru aceasta , ii poate crea stari de ambivalenta, dorinta de distanta , de un ragaz pentru sine. De aceea este important ca mama sa beneficieze de sprijin in aceasta perioada, de persoane de incredere care o pot ajuta si sustine pentru a-si mentine echilibrul psihic.

Fuziunea dintre mama si copil se prelungeste dincolo de nasterea sa, de aceea bunastarea psihica a mamei este esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, nu de putine ori mamele observand cum starea lor de agitatie sau de insecuritate se transmite la copil , care devine la randul lui agitat, temator, capricios.

Pentru mamele singure, care nu au un partener, experienta nasterii aduce cu sine o serie de temeri suplimentare, griji in legatura cu viitorul, in legatura cu propria capacitate de a avea grija de copil. Daca femeia a luat decizia de a avea un copil in lipsa unui partener, poate depasi mai usor aceste dificultati. Insa daca partenerul este cel care a parasit cuplul, refuzand sa-si asume responsabilitatile aduse de venirea pe lume a copilului, mama va trebui sa faca fata unor sentimente de frica, furie, durere, dezamagire, si sa fie in acelasi timp capabila sa aiba grija de copil, fara sa il invinovateasca sau sa regrete decizia de a-l avea. De masura in care reuseste sa depaseasca situatia de criza, va depinde bunastarea si siguranta psihica a copilului. Este important ca acesta sa nu simta ca a venit pe lume intr-un moment nepotrivit, inadecvat, ca este o greutate pe care mama o poarta cu greu, careia nu-i face fata, deoarece se va simti vinovat de nefericirea mamei, iar aceasta vinovatie este o povara mult prea mare pentru o farama de om. mai mult...^[2]

Epiziotomia

Epiziotomia este o incizie chirurgicala la nivelul perineului (zona dintre vagin si anus) realizata de medic inainte de nastere pentru a largi deschizatura vaginului si a face loc fatului.
In trecut, obstetricienii practicau epiziotomia de rutina, pentru a grabi nasterea si a preveni ruputrile vaginale, mai ales la mamicile aflate la prima nastere, in ideea ca o taietura curata, dreapta se vindeca mai usor decat o ruptura spontana, "franjurata". Multi medici credeau ca o epiziotomie ar preveni unele complicatii, asa cum este incontinenta urinara.

Dar in ultimii 20 de ani multe studii au aratat ca nu este cazul. O epiziotomie nu protejeaza in niciun fel tesutul vaginal sau muschii planseului pelvin. De fapt, este chiar posibil sa provoace unele probleme. Din acest motiv, multi medici obstetricieni considera ca epiziotomia nu ar trebui sa fie o interventie de rutina. Problema este ca nu toti sunt de acord si exista inca spitale in care se face aceasta taietura, fie ca este necesara, fie ca nu.

Cercetarile au aratat ca femeile cu rupturi spontane ale perineului se vindeca la fel de repede sau chiar mai repede si cu mai putine complicatii decat cele care au suferit o epiziotomie. La epiziotomie se pierde mai mult sange, refacerea este mai dureroasa si dureaza mai mult pana la vindecarea completa care sa permita contactul sexual. Epiziotomia prezinta un risc mai mare de infectie. Mai mult, un studiu recent a aratat ca mamicile care nasc cu epiziotomie risca sa sufere rupturi spontane grave la urmatoarea nastere vaginala. Aceste rupturi spontane grave dau dureri mari, necesita o perioada de recuperare indelungata si, adesea, afecteaza muschii planseului pelvin. Iar daca ruptura ajunge pana la sfincterul anal mama risca sa aiba mai tarziu incontinenta anala.

Totusi, exista si situatii cand epiziotomia chiar este necesara. Care sunt acestea:

• Atunci cand copilul este foarte mare si nu are loc sa iasa prin vagin.
  * Atunci cand prezentatia este anormala si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a manipula fatul.
  * Atunci cand se folosesc procedurile nasterii asistate si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a introduce forcepsul sau vacuumul.
  

Dar multe mamici nu prezinta aceste complicatii si totusi sunt taiate. Practic nu poti face nimic pentru a te asigura ca ti se va face epiziotomia numai daca este nevoie. Singura solutie este sa discuti cu mediucl tau si sa afli care este parerea lui vis-a-vis de aceasta interventie. Intreaba-l in ce conditii face epiziotomie si ce ar putea face pentru a o preveni.

De asemenea, intreaba ce ai putea face tu pentru a preveni interventia. Masajul perineal, inceput cu cinci-sase saptamani inainte de nastere ar putea sa faca perineul mai elastic, reducand riscurile unei epiziotomii sau ale rupturilor spontane. Totusi, acest masaj nu garanteaza nimic. Daca medicul foloseste forcepsul sau daca fatul este foarte mare, probabil va fi nevoie de taietura, in ciuda masajului.

Daca pana la urma este nevoie de epiziotomie, medicul iti va face o anestezie locala in zona perineului (daca perineul este deja amortit sau foarte intins din cauza presiunii exercitate de capul copilului este posibil sa nu se mai faca acea injectie cu anestezic), apoi va face o incizie mica cu ajutorul unei foarfeci chirurgicale.

Dupa expulzie, ti se va face inca o injectie cu anestezic, apoi se va coase rana.

Fie ca s-a facut epiziotomia, fie ca perineul s-a rupt spontan, rana va trebi sa se vindece si pentru ca este o zona destul de sensibila, umeda si nu prea intra in contact cu aerul, este posibil ca vindecare sa dureze ceva timp. De obicei nu mai trebuie scoase atele pentru ca acum se foloseste ata chirurgicala care se dizolva singura. Insa pana la vindecare este posibil sa ai dureri de intensitati variate atunci and stai jos sau cand mergi la toaleta. mai mult...^[2]

Nasterea vaginala dupa cezariana

Acum cativa ani, o femeie care nascuse prin cezariana putea fi sigura ca si la urmatoarele nasteri va trebui sa treaca prin acelasi lucru. Se credea ca dupa o cezariana, uterul nu mai poate suporta o nastere vaginala, asa ca se facea o noua taietura, peste cicatricea celei vechi.

Astazi, nasterea vaginala dupa cezariana nu mai este o incercarea imposibila si se considera chiar ca in unele cazuri nasterea vaginala este mai sigura decat o noua cezariana.

Aproximativ 90% dintre mamicile care au deja o cezariana pot fi candidate pentru o nastere vaginala. In practica, 69-80% din femeile care au o cezariana reusesc o nastere vaginala fara probleme.

Cea mai mare problema in ce priveste nasterea vaginala dupa cezariana este riscul unei rupturi uterine. De aceea, cu ceva timp in urma nici macar nu se incerca nasterea vaginala si se trecea direct la o noua cezariana. Potrivit Colegiului American de Obstetrica si Ginecologie, la femeile care au o cezariana prin incizie joasa, transversala, riscul unei rupturi uterine este intre 0.2 si 1.5%, adica doar una din 500 de femei vor face aceasta complicatie.

Riscul este mai mare atunci travaliul este indus sau grabit in mod artificial, deci posibilele complicatii ale inducerii trebuie discutate cu medicul.

Pentru a fi macar candidata la o nastere naturala dupa cezariana, o femeie trebuie sa indeplineasca mai multe coditii:

• Sa nu aiba mai mult de doua cezariene cu taiatura joasa, transversala.
  * Sa nu aiba alte cicatrici uterine, anomalii ale uterului sau rupturi.
  * Sa nu aiba alte probleme de sanatate care ar putea complica nasterea vaginala.
  * Medicul trebuie sa fie pregatit pentru monitorizarea travaliului si pentru o noua cezariana, daca este cazul.
  * Spitalul trebuie sa aiba personal calificat pentru cazul in care va fi nevoie de o cezariana.
  * Motivul care a dus la cezariana prima data nu trebuie sa se repete.
  * Copilul sa aiba o marime normala si sa fie in prezentatie craniana.
  

Tipul primei incizii trebuie sa joace un rol important in luarea unei decizii. Incizia joasa, orizontala sangereaza mai putin in timpul operatitei, se vindeca mai bine si mai repede, iar cicatricea care se formeaza este mai puternica, deci riscul unei rupturi uterine este mic. Se poate incerca o nastere vaginala chiar si dupa doua astfel de incizii. In schimb, incizia clasica, verticala si inalta, pune cele mai mari probleme si prezinta un risc mare de ruptura uterina, deci femeile care au chiar si o singura astfel de incizie nu pot fi candidate pentru nasterea vaginala.

Din contra, nasterea vaginala dupa cezariana nu este indicata daca:

• Sarcina este multipla
  * Mama sufera de diabet
  * Mama sufera de hipertensiune.
  * De asemenea, scad sansele de success daca mama are peste 40 de ani sau daca sarcina este suprapurtata (a durat mai mult de 40 de saptamani).
  
  

Comparatie intre cezariana repetata si nasterea vaginala dupa cezariana:

• Cezariana repetata
  * Nastere vaginala supa cezariana
  * Riscurile oricarei interventi chirurgicale
  * Sub 1% risc de ruptura uterina, posbil insotita de hemoragie masiva, histerectomie, infectii.
  * Spitalizare indelungata
  * Spitalizare de mai scurta durata
  * Risc de infectii ale uterului, vezicii urinare, inciziei.
  * Riscul creste daca dupa o incercare de nastere naturala, se trece la cezarianamai mult...^[2]

Infectiile puerpelare

Dupa nastere, tractul genital, in special uterul capata o anumita sensibilitate si poate fi afectat de o infectie bacteriana. Este ceea ce se numeste infectie puerpelara sau infectie post-partum. In unele cazuri infectia sa intinde de la tractul genital la alte organe. O complicatie rara dar adesea fatala este septicemia, sau infectia generalizata.

Infectiile puerpelare sunt relativ rare si, datorita antibioticelor moderne, foarte rar ajung sa ameninte viata tinerei mamici. Intre 2% si 4% dintre mamicile care nasc vaginal sufera de o infectie post-partum. La mamele care nasc prin cezariana riscul este de 10 ori mai mare.
In tarile dezvoltate doar una din 100.000 de mamici moare datorita infectiei puerpelare. Din pacate, in tarile din lumea a treia rata deceselor este de 100 de ori mai mare.

In perioada post-partum febra poate sa apara din diferite motive, nu neaparat din cauza unei infectii. Daca febra este provocata de o infectie, adesea este vorba de o endometrita, o inflamatie a uterului, posibila mai ales daca in uter a ramas o bucata din placenta. Este posibil sa apara si infectii ale sanilor, infectii ale tractului urinar, dar si tromboflebita septica, o inflamatie a venelor asociata cu un cheag de sange. Adesea infectia puerpelara apare la femeile care au nascut prin cezariana, la obeze, anemice, la cele care au avut un travaliu prelungit sau care au avut o alimentatie slaba calitativ inainte de nastere.

Mai multe bacterii pot sa provoace infectia puerpelara. Unele din ele se gasesc in mod natural in tractul genital al mamei, altele pot fi introduse in tractul genital de catre personalul medical, fiind luate de pe pielea mamei sau din intestin. Actiunea acestor bacterii este sinergetica, adica efectele lor sunt multiplicate, mai degraba decat combinate. Actiunea sinergetica a bacteriilor poate da o infectie rezistenta, cum este abcesul.

Primul simptom al infectiei puerpelare este febra aparuta intre nastere si a zecea zi post-partum. O temperatura de 38 de grade C care dureaza doua zile in aceasta perioada sau o temperature de 38,6 grade C in primele 24 de ore dupa nastere trebuie sa trezeasca banuieli.

Celelalte simptome depind de natura infectiei si de locul ei. Cel mai adesea este afectat tractul genital, in special uterul (endometrita), deci pe langa febra, mama va avea o stare generala proasta, dureri abdominale, scurgeri vaginale anormale.

In afara de endometrita, care este cel mai des intalnit tip de infetie puerpelara lauzele pot fi afectate si de alte infectii.
Mastita este o infectie a sanului provocata de infundarea unui canal lactofor. Simptomele ei sunt febra, durerile locale, roseata pielii sanului.
Infectia urinara apare atunci cand bacterii caracteristice intestinului patrund in tractul urinar. Se traduce prin nevoia frecventa de a urina, arsuri locale, febra, dureri in partea de jos a spatelui sau in abdomenul inferior. Netratate, infectiile urinare pot sa duca la cistita (inflamarea vezicii urinare).

Infectiile ranilor pot aparea daca nasterea s-a facut prin cezariana sau exista o epiziotomie. Principalele simptome sunt febra, inflamatii si edeme locale, secretii ale ranilor.

Febra nu este neaparat un semn al infectiei puerpelare. Ea poate fi provocata de o boala care nu are legatura cu nasterea. Totusi, febra in primele 10 zile post-partum trebuie investigata cu atentie. La fel si starea generala proasta, anorexia si alte simptome caracteristice unei infectii.mai mult...^[2]

Macrosomia

Primul contact al nou-nascutului cu mama

In anii ’80, in Statele Unite, era foarte la moda printre tinerii parinti, conceptul de bonding – acea legatura unica ce se stabileste intre nou-nascut si mama, imediat dupa nastere. Doctorii Marshall H. Klaus si John H. Kennell, cei care au vorbit prima data despre bonding, au spus ca la oameni, ca si la alte mamifere, exista o perioada sensibila la nastere, o perioada in care mama si nou-nascutul sunt “programati” sa fie impreuna, sa se atinga, sa se miroasa, sa se vada, sa se auda unul pe altul. Cei doi medici au comparat mai multe cupluri mama-sugar si au descoperit ca cei care au intrat in contact foarte repede, imediat dupa nastere, erau mult mai apropiati decat cei care, din diferite motive, s-au vazut si s-au atins mai tarziu.

Legatura dintre mama si nou-nascut este o continuare a celei care se stabileste in timpul sarcinii, cand schimbarile din corpul mamei o “anuntau” permanent ca in interiorul ei se dezvolta o noua persoana. Nasterea cimenteaza aceasta relatie, o face reala, autentica. Dupa nastere poti sa atingi, sa vezi, sa strangi in brate acea fiinta care inainte nu-si facea simtita prezenta decat prin lovituri din burtica sau prin bataile inimii auzite la ecograf. Inainte de nastere ii dadeai copilului sangelui tau. Dupa nastere ii dai laptele tau, ochii tai, mainile tale, vocea ta, intreaga ta fiinta.

Primele studii despre legatura dintre parinti si copil au schimbar complet procesul nasterii. Astfel, in unele spitale tatal este incurajat sa asiste la nastere, sa taie cordonul ombilical sau sa filmeze. Bebelusii nu-si mai petrec cele cateva zile de spitalizare in camere speciale ci in acelasi salon cu mama iar unele maternitati ofera si tatalui posibilitatea de a dormi impreuna cu ei.

In plus, primul contact al mamei cu nou-nascutul are loc mult mai repede, uneori inainte ca acesta sa fie preluat de asistente, masurat, cantarit sau spalat. A devenit o obisnuinta pentru majoritatea medicilor ca cel putin sa-i arate mamei copilul, daca nu chiar sa i-l puna in brate, imediat dupa nastere.

In tarile vestice, mama poate sa alaptze copilul chiar pe masa de nasteri. Intrand cat mai repede in contact cu mama, simtindu-i mirosul, atingandu-i pielea, auzindu-i bataile inimii, bebeluslul face mai usor tranzitia intre viata intrauterina si cea extrauterina. In mod normal, aceasta trecere este dificila pentru nou-nascut, obisnuit intr-un mediu cald, umed, familiar. In afara uterului, intalneste un mediu, rece, zgomotos, puternic luminat, care il sperie. In aceste momente, contactul cu mama nu numai ca intareste legatura dintre ei, dar ajuta nou-nascutul sa se linisteasca si sa treaca mai usor peste experienta dificila a nasterii.

Ideal este ca primul contact intre mama si nou-nascut sa aiba loc cat mai rapid, imediat dupa nastere. Insa ce se intampla daca acest lucru nu e posibil, de exemplu la prematuri sau la nasterile prin cezariana cu anestezie totala? Daca alte mamifere nu-si mai recunosc puii de care au fost despartiti la nastere, omul nu are aceasta problema. Poti recupera timpul pierdut petrecand mai mult timp cu bebeluslul tau, atunci cand este posibil. Chiar daca il poti lua in brate, chiar daca trebuie sa stea in incubator, timpul pierdut se poate recupera, iar primul contact intre mama si bebelus nu este mai putin emotionant. Chiar si parintii adoptivi pot sa aiba un prim contact incarcat de emotii cu bebelusul lor.mai mult..^[2]

Infasatul nou-nascutului

Foarte popular pe vremea parintilor nostri, infasatul era considerat in primul rand o modalitate de a indrepta picioarele nou-nascutilor. Foarte putini din adultii de astazi au scapat de infasatul foarte strans, menit sa ne faca picioarele drepte si frumoase.

Astazi se stie ca nu infasatul strans indreapta picioarele copiilor, ci alimentatia bogata in calciu, iar multe mamici considera infasatul o metoda barbara care nu permite sugarilor sa faca nicio miscare.

De fapt, lucrurile nu stau chiar asa. Marea majoritate a nou-nascutilor adora sa fie infasati pentru ca paturica stransa in jurul corpului lor le aminteste de siguranta si caldura pe care le simteau in burtica mamei. Aceasta pratica veche poate fi de ajutor si mamicilor, in cazul copiilor agitati, care plang mult. In tarile vestice, infasatul a revenit la moda, nu ca modalitate de a indrepta picioarele ci ca modalitate de a linisti copilul. Infasat in paturica lui, bebele se simte in siguranta. Locul stramt ii aminteste de burtica mamei unde se simtea bine, se simtea in siguranta si nu stia ce este frigul sau frica.

Infasatul ajuta bebelusii sa adoarma mai repede, sa doarma mai mult si sa se linisteasca mai repede atunci cand plang. Acestea sunt valabile in special in cazul nou-nascutilor. Un copil infasat corect se simte in siguranta, este intr-un mediu cald si stramt asa cum era si uterul mamei cu care s-a obisnuit. In plus, infasatul impiedica bebelusul sa ridice manutele, sa se zgarie pe fata.

Totusi, unii bebelusi nu par sa agreeze deloc infasatul. In asemenea cazuri, se poate incerca un infasat mai lejer, care sa le permita mici miscari sau se pot lasa manutele complet pe dinafara.

Desi poate parea usor, infasatul e o incercare dificila, mai ales pentru parintoi tineri, fara experienta. Ai nevoie de o patura indeajuns de mare ca sa incapa bebele in ea si indejauns de subtire pentru a fi maleabila. Iata cum se infasa un copil “ca la carte”.

Aseaza patura pe pat sau pe masuta de infasat, cu unul din colturi catre tine. Din coltul de sus, indoaie in jos cativa centimetri, apoi aseaza copilul asa incat capul lui sa stea exact pe bucata impaturita. Ia coltul din dreapta al paturii si trece-l peste corpul copilului, inclusiv peste manuta dreapta, apoi trece-l dupa spatele lui, lasand afara manuta stanga. Ia coltul de jos al paturii si ridica-l peste copil, iar capatul baga-l pe sub coltul drept. La final, ia coltul stang si trece-l peste intreg corpul copilului, inclusiv peste manuta stanga apoi prinde-l la spate.
Daca ti se pare dificil, in comert se gasesc paturi speciale pentru infasat copii, care fac intreaga “operatiune” mult mai usoara.

Bebelusii care plang de singuratate si cu greu se despart de mama, pot fi infasati intr-o paturica cu care s-a invelit mama peste noapte sau care a fost aproape de pielea ei. Simtind mirosul mamei, bebele se simte in siguranta, ca si cand ar fi langa ea.

Majoritatea parintilor aleg sa-si infese copiii numai in primele saptamani de viata. De pe la 2 luni, majoritatea bebelusilor nu mai au nevoie de siguranta si caldura pe care le-o ofera infasatul. Oricum, studiile au aratat ca, dupa 2 luni, multi copiii nici nu mai inceteaza din plans daca sunt infasati. mai mult...^[2]

Copiii din incubator

Nou-nascutii au nevoie de timp pentru a se obisnui cu viata din afara uterului, intr-un mediu rece si galagios. Iar adaptarea se face cu atat mai greu daca nou-nascutul este prematur sau are o greutate mica la nastere pentru ca exista riscul de hipoxie, hipotermie si alte afectuni associate cu acestea. Tocmai de aceea, prematurii au nevoie de atentie speciala, care le este oferita prin incubatie

Incubatia este procesul prin care nou-nascutilor li se ofera un mediu potrivit lor, prin care se pastreaza conditii optime, asemanatoare oarecum cu cele din uterul mamei. Incubatorul este aparatul folosit pentru acest lucru.

Nou-nascutul va fi sau nu pus in incubator in functie de capacitatea sa de a se adapta mediului extern. In general, beneficiaza de tratament in incubator, copiii prematuri, cei cu greutate foarte mica, cei hipotermici, sau bolnavi. De asemenea, incubatorul este folosit si pentru transportul nou-nascutilor de la un spital la altul.

In general, scopul incubatorului este sa pastreze temperatura si umiditatea optima, sa ofere o cantitate suficienta de oxigen si sa izoleze nou-nascutii, protejandu-i de infectii si alti facotori externi cu potential nociv. De asemena, incubatorul este folosit pentru a tine sub observatie nou-nascutii cu probleme de sanatate.

Desi fiecare maternitate trebuie sa aiba (cel putin teoretic) incubatoare, unele nu pot asigura conditiile necesare anumitor copii si de aceea, in unele cazuri, ei trebuie transportati la un spital mai mare, unde exista incubatoare mai performante si aparatura necesara.

Exista mai multe motive pentru care un nou-nascut ar putea avea nevoie de tratament in incubator:

Prematurii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie sa se afle intr-un mediu potrivit nevoilor lor. Temperatura camerei este prea mica si poate sa varieze prea mult.
Prematurii sunt mai sensibili la tot felul de boli si infectii si trebuie sa se afle intr-un mediu steril pentru a preveni complicatile.
Prematurii sau copii nascuti la termen, dar cu o greutate mica, nu se pot hrani singuri si laptele trebuie sa le fie introdus in stomac, printr-un tub special.

Prematurii au nevoie de o monitorizare mai atenta, pentru ca organismul lor nu este complet dezvoltat. Pot avea mari probleme de sanatate, din cele associate cu prematuritatea – sangerari cerebrale, afectiuni digestive, oculare, icter, anemie, infectii, probleme de respiratie – si daca sunt pusi in incubator personalul medical ii poate tine mai usor sub observatie.

Echipa care ingrijeste un copil in incubator ar trebui sa fie destul de numeroasa si sa includa medici cu diferite specializari care sa poata interveni oricand, daca este nevoie. Cu toate astea, din echipa care ingrijeste copilul nu trebuie sa lipseasca cele mai importante persoane: parintii. Chiar daca nou-nascutul este in incubator, asta nu inseamna ca nu poti sa-l atingi, sa-l managai, sau sa-i vorbesti.

Poate fi ciudat si ingrijorator sa-ti vezi copilul, atat de mic, conectat la atatea si atatea aparate, fire si tuburi. Unele mamici au impresia ca niciodata nu-si vor putea tine copilul in brate, asa cum face ceilalti parinti. Dar, pe masura ce micutul devine mai puternic va avea nevoie de tot mai putine aparate si tuburi, iar mama il va putea tine in brate si il va putea mangaia in voie.
Pe langa incubatorul propriu-zis copilul poate sa fie conectat la monitoare, care arata pulsul lui, rata respiratiei, tensiunea arteriala, temperatura. Firele acestor monitoare sunt lipite pe pieptul copilului.

Daca nou-nascutul nu poate inca sa respire singur probabil ca are nevoie si de un ventilator care ii va ajuta plamanii, iar pentru a a primi destul oxigen are nevoie de o masca de oxigen sau o canula nazala.

Pentru ca prematurii nu se pot hrani singuri, la monitoare si ventilatie se adauga perfuzii, catetere sau branule care le asigura hidratarea, nutritia si chiar medicamentele necesare. Nou-nascutii care sunt indeajuns de puternici pentru a digera laptele dar nu pot inca sa suga, au nevoie de un tub gastric care le duce laptele direct in stomac.

Daca nou-nascutul are icter incubatorul se poate completa cu o lampta de fototerapie.mai mult..^[2]

Creierul nou-nascutului

Creierul uman este o minune a naturii pe care inca nu o intelegem complet. El controleaza toate actiunile voluntare si involuntare ale organismului nostru si totusi stim atat de putine despre el. Pe de alta parte, creierul nou-nascutului este o si mai mare necunoscuta. Inca incomplet dezvoltat, el este totusi capabil de atatea si atatea minuni care ne uimesc zilnic.

Creierul copilului incepe sa se dezvolte la scurt timp dupa fecundare, cand celulele cerebrale incep sa apara in partea de sus a embrionului. La trei saptamani si jumatate dupa fecundare incepe sa se extinda tubul neural care va forma coloana vertebrala si creierul. In interiorul tubului neural incep sa se dezvolte si sa comunice intre ei neuronii (celulele cerebrale).

La inceput, neuronii se multiplica rapid, la o rata de 250.000 pe minut. Insa dupa saptamana 20 procesul incetineste, iar creierul se organizeaza in peste 40 de sisteme. In luna a sasea sunt deja formati toti neuronii necesari pentru a trai.

In ultimele trei luni, legaturile dintre neuroni devin mai stranse. Cele mai puternice dintre ele se vor transforma in parti distincte ale creierului. Sistemele formate astfel vor ajunge sa controleze vederea, limbajul, miscarea, auzul si celelalte functii ale corpului omenesc. Neuronii continua sa formeze miliarde de legaturi care vor alcatui sistemul nervos al fatului.

La un moment dat se credea ca nou-nascutii au creierul complet format. Astazi se stie ca abia dupa nastere se formeaza cele mai multe conexiuni ale creierului care determina ceea ce gandim, ceea ce suntem, cum ne controlam emotiile.

Desi s-a dezvoltat deja incredibil de mult, creierul unui nou-nascut este inca incomplet. Este foarte mic – doar 25% din dimensiunea si greutatea creierului adult – si inegal din punctul de vedere al dezvoltarii. La nastere, doar partile inferioare ale sistemului nervos – coloana vertebrala si baza creierului – sunt bine dezvoltate, in timp ce regiunile superioare – sistemul limbic si cortexul cerebral - sunt inca in faza primitiva.

Asadar, comportamentul unui nou-nascut este dictat in cea mai mare parte de baza creierului, responsabila cu reflexele. Iata de ce majoritatea actiunilor si miscarilor unui sugar sunt pur si simplu reflexe. Partea superioara a creierului, cortexul cerebral este responsabila de gandurile si sentimentele constiente, de actiunile voluntare care vor aparea mai tarziu in viata copilului.

Desi toti neuronii din cortex sunt produsi inainte de nastere, conexiunile dintre ei sunt slabe. Majoritatea conexiunilor sinaptice ale cortexulului sunt realizate dupa nastere, in perioada exuberanta, adica un interval de timp in care are loc o explozie masiva de noi aparitii ale sinapselor. In momentul sau de apogeu cortexul cerebral creaza doua milioane de noi sinapse in fiecare secunda! Odata cu aceste noi conexiuni, vin si momentele importante din dezvoltarea unui sugar: vederea in culori, atasamentul fata de parinti, primul cuvant.

La varsta de doi ani, cortexul cerebral al copilului contine peste 1000 de miliarde de sinapse. Incepand cu varsta de 9-10 ani si pana la sfarsitul adolescentei, numarul de sinapse scade treptat pana cand ajunge la nivelul creierului adult.

Capacitatea de invatare este invers proportionala cu varsta. Cu cat copilul este mai mic cu atat invata mai repede, in itmp ce adultii au o capacitate de invatare scazuta. Copilul se naste aproape orb, surd si lipsit de simturi. Acestea incep sa apara si sa se dezvolte sub influenta stimulilor vizuali, auditivi, tactili, daca ei au frecventa, intensitatea si durata potrivite.

Creierul creste si se dezvolta doar daca este folosit. E un lucru pe care niciun parinte nu trebuie sa-l uite. Chiar si imbratisarile, mangaierile parintilor, au un rol important in dezvoltarea creierului. Studiile au aratat ca dragostea si grija pe care le-o aratam copiilor nostri ajuta nu numai la crearea unei legaturi afective puternice, ci si la dezvoltarea creierului.mai mult...^[2]

Adaptarea nou-nascutului la viata extrauterina

Viata intrauterina este complet diferita de cea in afara uterului. Pentru un nou-nascut, schimbarile sunt multe. Pentru a numi doar cateva dintre ele: odata nascut bebelusul nu mai primeste sange oxigenat de la mama, ci trebuie sa respire singur; temperatura ambianta nu mai este perfecta, ci trebuie sa-si regleze singur temperatura corpului ; substantele hranitoare nu mai vin prin sange ci trebuie sintetizate din hrana, de catre propriul sistem digestiv.

Pentru a trece de la stadiul de fat la cel de nou-nascut, copilul trebuie sa se adapteze vietii extrauterine. Aceasta adaptare este dificila, cu atat mai mult cu cat unele schimbari trebuie sa se faca pe loc, in doar cateva secunde.

In uterul mamei, fatul respira facand schimb de oxigen si dioxid de carbon cu sistemul circulator al mamei, prin placenta. Mare parte din sange nu trece prin plamanii lui. In schimb trece prin inima si curge prin intregul sau corp. Plamanii sunt plini cu lichid amniotic si abia la 10-15 secunde de la nastere copilul repira pentru prima data. Prima sa respiratie seamana cu un oftat, pentru ca sistemul nervos central reactioneaza la schimbarea brusca de temperatura si de mediu. Dupa ce cordonul ombilical este taiat si nou-nascutul trage aer in piept pentru prima data, au loc o serie de schimbari ale plamanilor si sistemului circulator: lichidul amniotic din plamani se scurge sau este absorbit, plamanii se umfla si incep sa respire singuri, creste rezistenta venelor si arterelor.

Un fat produce de doua ori mai multa caldura decat un adult. Aceasta caldura se pierde cand sangele lui trece in sistemul circulator al mamei, unde este racit. O alta parte se pierde prin pielea fatului, prin lichidul amniotic si prin peretele uterin.

Dupa nastere, nou-nascutul incepe sa piarda caldura rapid. Receptorii din piele trimit catre creier mesajul ca corpului ii este frig. Ca raspuns, corpul creaza caldura tremurand si arzand grasimea bruna, un tip de grasime care se intalneste numai la nou-nascuti.

La fat, ficatul foloseste ca punct de stocare a zaharului si fierului. Celelalte functii sunt indeplinite de ficatul mamei. Dupa nastere, ficatul nou-nascutului este nevoit sa preia multe functii: producerea substantelor care coaguleaza sangele, descompunerea deseurilor, producerea proteinei care descompune bilirubina. Daca ficatul nu este suficient de matur, nu poate descompune eficient bilirubina, ceea ce duce la icter.

Desi sistemul gastro-intestinal al fatului ii permite sa absoarba nutrientii din placenta, el nu functioneaza in intregime decat dupa nastere. Spre sfarsitul sarcinii, fatul produce meconiu, o substanta neagra-verzuie, care va reprezenta primul sau scaun. Meconiul este compus din lichid amniotic, mucus, lanugo, bila, celule ale epidermei si ale tractului intestinal. Dupa nastere, stomacul si intestinele fatului trebuie sa fie gata pentru a primi mancarea. Desi inca nu este atat de dezvoltat incat sa poata primi altceva in afara de lapte, sistemul intestinal al fatului este gata, dupa nastere sa digere si sa separe nutrinetii de deseuri.

Rinichii fatului incep sa produca urina la 9-12 saptamani de sarcina. Nou-nascutul va urina pentru prima data in primele 24 de ore de viata. Din acest moment, rinichii sunt gata sa mentina echilibrul lichidelor si al electrolitiolor.
Rata cu care rinichii filtreaza sangele creste brusc dupa nastere si in prima saptamana de viata. Totusi, rinichilor le ia ceva timp pana cand vor putea sa functioneze ca ai unui adult. Organismul sugarului nu poate sa indeparteze sarea in exces (sodiul) sau sa concentreze si sa dilueze urina in functie de cantitatea de apa pe care o primeste.

Sistemul imunitar incepe sa se dezvolte inca din viata intrauterina si continua sa se maturizeze in primii ani de viata. Uterul este un mediu aproape steril, insa imediat dupa nastere, sugarul este expus diverselor bacterii si altor substante care il pot imbolnavi. Desi este mult mai vulnerabil decat un adult, nou-nascutul poate sa raspunda eficient germenilor, mai ales ca a primit deja de la mama anticorpi. Pe parcursul primelor luni de viata, va primii si altii, prin laptele matern.mai mult...^[2]

Testul Guthrie la nou-nascuti

Mamicile care consuma sucuri “light” sau fara zahar, probabil au observat pe eticheta, unde sunt listate ingredientele, fraza “Contine o sursa de fenilalanina”. Sursa de femilalanina este continuta de indulcitorii care inlocuiesc zaharul, nu numai in sucuri si alte produse “light”, ci si in laptele praf.

De ce este important sa se mentioneze pe eticheta existenta sursei de fenilalanina? Pentru ca exista afectiunea numita fenilcetonurie, aflata in stransa legatura cu aceasta substanta. Fenilalanina este un aminoacid, metabolizat in organismul nostru de o enzima speciala. Cei care sufera de fenilcetonurie nu pot sintetiza enzima care metabolizeaza fenilalanina, consecintele fiind din cele mai grave.

Fenilcetonuria nu poate fi tratata, dar poate fi tinuta sub control prin lipsa fenilalaninei din alimentatie. Dar pentru a-l feri pe cel mic de aceasta substanta trebuie ca boala sa fie diagnosticata.

Din 2002, si in Romania este gratuit si obligatoriu testul care detecteaza fenilcetonuria. Este vorba de testul Guthrie, care se face tuturor nou-nascutilor, in maternitate. Este prima analiza de sange pe care o face orice copil.

Poate parea putin dificil sa faci o analiza de sange unui copil nou-nascut. Insa nu este deloc dificil si nici dureros, pentru ca proba de sange sa ia din calcaiul celui mic. Ajunge o mica intepatura care va face sa curga cateva picaturi de sange pe o bucata de hartie speciala.

In laborator, probele sunt puse in contact cu o cultura de bacterii ce se hranesc cu fenilalanina. Cresterea acestor bacterii este cu atat mai mare cu cat concentratia de fenilalanina din sangele copilului este mai mare si astfel se poate afla care este nivelul ei exact. Daca el depaseste un anumit prag, se fac alte analize mai precise, care permit medicilor sa puna un diagnostic exact.
Parintii primesc rezultatele testului in aproximativ doua saptmani de la nastere, numai daca testul a aratat existenta unor probleme.

Dar fenilcetonuria nu este singura boala depistata de testul Guthrie. Aceeasi analiza simpla poate sa detecteze drepanocitoza, mucoviscidoza (fibroza chistica), hipertiroidia congenitala si hiperplazia congenitala a glandelor renale.
Drepanocitoza este o boala ereditara a sangelui, cea mai frecventa boala a hemoglobinei si se manifesta prin anemie cronica.mai mult...^[2]

De ce plange bebelusul?

Nu-i intotdeauna usor sa decodezi semnificatia plansului celui mic. Si totusi, pana la varsta de un an, plansul este cel mai bun mijloc de comunicare al copilasului. De aceea, este bine sa invatati sa distingeti aceasta forma aparte de limbaj. Iata cateva dintre posibilele interpretari.

Cand si cum plange?

Dureri de burtica

Situatia

Ce inseamna: Copilul se confrunta cu o afectiune digestiva, de tip reflux gastro-faringian, colici, constipatie, dureri de burtica etc. Este vorba despre o adaptare a celui mic la tipul de hrana primit. Nu exista solutii miraculoase sau leacuri 100% garantate pentru a trata acest plans. Ceaiurile si siropurile specifice din comert, alaturi de multa rabdare din partea parintilor, sunt singurele tratamente recomandate.

Plansul de seara

Situatia:

Explicatia

Plansul la trezire

Situatia

Explicatia: Copilasul are nevoie de prezenta si de mangaierile mamicii pentru a se simti in siguranta, mai ales dupa trezire, cand este confuz si nesigur. Nu numai luatul in brate, ci si auzul vocii mamei il poate calma.mai mult...^[2]

Zambetul bebelusului. Cum evolueaza?

Daca in primele saptamani de viata zambetul nou-nascutului nu este decat un gest reflex, evolutia surasului in urmatoarele 12 luni este spectaculoasa. Acesta va ajunge sa exprime placere, intentia de a comunica cu dumneavoastra sau chiar manifestarea spiritului glumet al micutului.

0-6 saptamani

Primul zambet il veti surprinde, probabil, in timpul somnului nou-nascutului. Explicatia este ca, in timpul starii REM de somn, organismul trece prin modificari de natura psihologica, un efect al acestora fiind activarea unor reflexe. Printre ele, zambetul.

6-8 saptamani

Bebelusul va incepe sa zambeasca pentru ca anumite lucruri ii provoaca placere: mangaieri, vocea sau chipurile celor apropiati. Acest zambet este o reactie la o experienta senzoriala, si nu un raspuns de natura sociala.

2-3 luni

Pana acum, zambetul bebelusului dumneavoastra nu era decat o reactie interioara la lucrurile care ii atrageau atentia. De acum inainte, bebelusul va zambi la vederea dumneavoastra sau atunci cand scoateti sunete amuzante. De asemenea, el va incepe sa inteleaga ca, daca zambeste, va obtine o reactie identica de la dumneavoastra.

6 luni

9 luni

Bebelusul incepe sa inteleaga ca mamica lui este speciala si o va diferentia clar de alti oameni. El nu va mai zambi tuturor, fara discriminare, ci va fi mai reticent cu strainii. Acesta este, de fapt, un semn de dezvoltare sanatoasa.

12 luni

Pe masura ce bebelusul dumneavoastra incepe sa reproduca sunete, dezvoltandu-si capacitatile lingvistice, se formeaza si simtul umorului. Bebelusii aflati la varsta aceasta rad de se prapadesc daca scoateti sunete amuzante. Atunci cand el considera ca ceva este amuzant, vrea sa obtina o reactie din partea dumneavoastra, asa ca puteti rade impreuna.mai mult...^[2]

4 jocuri haioase pentru bebelusul tau

Rostogoliri amuzante, simple leganari sau o mica repriza de gadilat - iata cateva idei de jocuri care provoaca entuziasmul fiecarui prichindel. Intre 6 si 8 luni, bebe descopera placerea jocului si, prin aceste gesturi de tandrete si apropiere, invata multe despre lumea inconjuratoare.

1. Sus-jos

Foarte simplu, dar si foarte apreciat de copilasii, acest joc imbina veselia cu surpriza asteptarii, starnind hohote de ras din parte celui mic. Mamica sau taticul sta pe spate, cu micutul in brate, iar bebe este succesiv ridicat si coborat, prin inaltarea si lasarea bratelor. La fiecare coborare, copilasul va primi si un mic bonus: un sarut din partea parintelui.

2. Rostogoliri

Bebe este asezat pe o parte, cu mama langa el. Cu gesturi delicate, fetita sau baietelul este "rulat" pe burtica, pe o parte si apoi pe spate. Nu este un "exercitiu" dificil, dar trebuie vegheat ca miscarea de rotatie sa fie urmata de intreg corpul bebelusului, iar manuta pe care acesta sta sa nu fie asezata intr-o pozitie nefireasca.

3. Leaganul

Cu bratele intinse si usor indoite pentru a forma un caus, ca un leagan, balansati copilul dintr-o parte in alta si inainte-inapoi. Este un joc distractiv pentru cei mici si deloc periculos. La aceasta varsta, copilasii sunt foarte flexibili, dar trebuie sa aveti o grija deosebita pentru a sprijini cum trebuie gatul si capul copilului.

4. Reprize de gadilat

Gadilatul este una dintre dintre cele mai mari distractii ale un mic pui de cateva luni. Nu va trebuie mari indicatii pentru a reusi sa obtineti efectul dorit - hohotele fericite ale micutului. Trebuie insa sa va luati cateva precautii: degetele nu trebuie sa preseze excesiv, mai ales in zona burticii, si nici sa ciupeasca. Pielea bebelusilor este foarte fragila si sensibila.

Cateva precautii:

• este de preferat ca toate jocurile sa se desfasoare in pat sau pe o saltea moale, pentru a evita caderile cu efecte neplacute.
  * evitati orice jocuri imediat dupa masa copilasului, pentru ca exista un risc crescut de regurgitare.
  * daca bebe incepe sa planga, inseamna ca a obosit si vrea ca jocurile sa inceteze.mai mult...^[2]

Cum taiem unghiile bebelusului

Majoritatea proaspetilor parinti se tem de momentul cand vor trebui sa-i taie unghiile bebelusului. Totusi, ingrijirea unghiilor este foarte importanta. Chiar daca sunt mai moi si mai pliabile decat ale unui adult, sunt cu mult mai ascutite. In cazul unui nou-nascut, riscul de a se zgaria singur sau pe dumneavoastra este cu atat mai mare cu cat nici nu isi poate controla miscarile mainilor.

Cum se procedeaza?

• Cel mai indicat moment pentru taierea unghiilor bebelusului este, desigur, in timpul somnului. Puteti sa incercati aceasta operatiune si imediat dupa baie, cand unghiile sunt foarte moi.
  * Daca va decideti sa taiati unghiile micutului cand este treaz, veti avea nevoie de ajutor, de cineva care sa-l tina pentru a nu se misca foarte mult, sau sa-i distraga cumva atentia.
  * Asigurati-va ca aveti destula lumina si ca vedeti ce si cum taiati.
  * Puteti folosi o forfecuta de unghii speciala, cu varful bont, sau o unghiera pentru copii.
  

• Tineti bine mana bebelusului cand taiati unghia, pentru a evita accidentele.
  * Taiati unghiile de la maini urmand curbura unghiei, iar unghiile de la picioare drept.
  * Unii parinti aleg sa scurteze unghiile bebelusului cu dintii, o metoda care nu este indicata, deoarece bacteriile care se afla in cavitatea bucala a adultului pot trece foarte usor la bebelus, daca acesta are pe deget vreo zgarietura sau taietura. In plus, veti descoperi ca este destul de dificil sa reusiti, intrucat bebelusul are degetele foarte mici in comparatie cu dintii dumneavoastra.

Ce fac daca il tai la deget?

In primul rand, nu intrati in panica. Nu este ceva neobisnuit. Li se intampla multora dintre parinti. Cea mai buna metoda de a opri sangerarea este sa spalati zona taieturii cu apa rece si sa infasurati in jurul degetului respectiv un servetel. Sangerarea se va opri in cateva minute. Nu este indicat sa aplicati un bandaj sau un plasture pe rana, deoarece exista riscul ca micutul sa reuseasca sa-l dea jos si sa-l inghita sau sa se sufoce cu el. Lasati taietura la aer, pentru a se vindeca cat mai repede.mai mult..^[2]

Primul pas catre mers

Odata ce bebelusul poate sa-si sustina capul si reuseste sa stea singur in fund, va invata sa se si intoarca, de pe burtica pe spate si invers, si astfel o sa inceapa sa se deplaseze putin, doar prin fortele proprii.

Cand incepe?

Pentru intoarcerea de pe burtica pe spate, primele incercari, poate chiar primele reusite, apar in jurul varstei de 2-3 luni. Pentru manevra de intoarcere de pe spate pe burtica, va mai avea nevoie de niste timp, pana pe la 5-6 luni, deoarece muschii spatelui si ai gatului trebuie sa devina mai puternici.

Cum incepe?

Cam in jurul varstei de 3 luni, atunci cand este asezat pe burtica, bebelusul va incepe sa-si ridice capaul si umerii in sus, sustinandu-se in maini. Aceste exercitii, asemanatoare unor mini-flotari, il ajuta sa-si dezvolte muschii pe care ii va folosi pentru intoarceri.
Pe la 5 luni, bebelusul va putea sa-si ridice si pieptul de jos, arcuindu-si spatele si sustinandu-se in maini. In acelasi timp, va incerca sa se deplaseze cumva, invartindu-se in loc, pe burtica, dand din maini si din picioare. Toate aceste exercitii il vor ajuta ca, pana la varsta de 6 luni, sa reuseasca sa se intoarca de pe burtica pe spate si de pe spate pe burtica.
Unii bebelusi ar putea alege ca prima modalitate de a se deplasa rostogolirea, altii vor incerca sa se tarasca. Atata timp cat par interesati de miscare si de explorarea "imprejurimilor", nu trebuie sa va ingrijorati. Este perfect normal.

Ce urmeaza?

Muschii gatului, ai spatelui, ai picioarelor si ai mainilor, pe care ii utilizeaza pentru rostogoliri, il vor ajuta pe bebelusul dumneavoastra sa stea in fund nesustinut si sa incerce sa se deplaseze, prin tot felul de metode, pentru a ajunge, in final, la mersul de-a busilea.

Motive de ingrijorare

Daca bebelusul dumneavoastra nu a reusit sa descopere o modalitate de a se intoarce singur pana la varsta de 6 luni si nici nu pare a prezenta vreun interes pentru a se deplasa, puteti sa abordati acest subiect la urmatoarea vizita la medicul pediatru. Desigur, fiecare bebelus se dezvolta diferit, unii mai repede decat altii - exista cazuri in care unii copii pur si simplu au sarit aceasta etapa in dezvoltare, trecand direct la mersul de-a busilea sau la alte metode de deplasare -, dar este posibil ca acest dezinteres pentru deplasare sa ascunda o problema mai serioasa.mai mult..^[2]

7 mituri despre alaptare

Alaptarea este unul dintre domeniile in care preconceptiile, alaturi de ideile primite de-a gata si purtate din generatie in generatie fara o temeinica verificare, sunt foarte des intalnite. Exista multe asemenea sfaturi care, asezate sub deviza "asa se face", tind mai degraba sa deruteze tanara mamica decat s-o ajute cu adevarat. Iata cateva dintre ele.

1. Laptele nu este suficient. Fals. Marea majoritate a femeilor au mai mult lapte decat ar fi necesar. Daca bebe ia in greutate treptat sau deloc este din pricina ca nu reuseste sa bea laptele de care are nevoie, pentru ca nu a invatat inca sa suga corect.

2. Laptele nu hidrateaza. Bebe are nevoie de apa. Fals. Laptele matern contine apa si are proprietatea esentiala ca isi schimba compozitia in functie de temperatura inconjuratoare. Laptele este mai apos cand afara este cald, si mai gros, cu un plus caloric, cand temperatura este scazuta, acoperind perfect nevoile alimentare si de hidratare ale copilului.

3.Copiii alaptati au nevoie de suplimente de vitamina D. Fals. Cu exceptia unor cazuri speciale (de exemplu, daca mama a suferit de o carenta de vitamina D in timpul sarcinii), acest lucru nu este necesar. Numai copiilor hraniti artificial li se recomanda vigantol.

4. Alaptatul deformeaza sanii. Fals. Alaptatul nu provoaca schimbari dramatice in conformatia sanilor, ci variatiile bruste ale volumului acestora. Pentru a preveni aceste probleme, mama ar trebui sa nu ia foarte mult in greutate in timpul sarcinii (lucru recomandat, de altfel, din multe motive) si sa respecte trecerea treptata de la alaptare la intarcare.

5. Daca bebe are diaree, alaptatul trebuie intrerupt. Fals. Cel mai bun remediu in cazul unor infectii gastro-intestinale ale bebelusului este alaptarea.

6. Daca mamica se imbolnaveste, nu trebuie sa mai alapteze. Fals. Fie ca este vorba despre febra, tuse, eruptii, diaree etc., simptomele apar dupa perioada de incubatie, adica dupa ce infectia a fost deja transmisa copilului. Cea mai buna protectie impotriva contaminarii este tocmai alaptarea, stiut fiind ca laptele matern contine anticorpii necesari pentru a lupta cu infectia.

7. Mulgerea laptelui este cea mai buna metoda pentru a vedea cat lapte are mamica. Fals. Cantitatea de lapte mulsa depinde de numerosi factori, inclusiv de gradul de stres al mamei. Daca bebe suge corect, el poate papa mai mult lapte decat se extrage prin mulgerea cu pompa.mai mult...^[2]

Alergia la laptele artificial

Desi acest tip de alergie poate aparea si la sugarii hraniti mai intai la san si ulterior intarcati, aceasta se manifesta cu o frecventa mai mare in cazul copiilor hraniti exclusiv cu lapte artificial. La acestia din urma alergia se manifesta mai devreme, incepand chiar din prima luna de viata.

De ce apare?

In cazul in care unul din parinti prezinta o afectiune alergica, bebelusul prezinta un risc mai mare de a prelua aceasta mostenire si de a manifesta la randul sau o asemenea alergie. Aceasta stare se va manifesta prin respingerea proteinelor din laptele de vaca, baza pentru laptele praf obisnuit. Daca, pentru cei mai multi adulti, aceste proteine sunt inofensive, ele provoaca o reactie anormala la bebelusii alergici. Simptomele sunt de natura digestiva, manifestandu-se, in general, prin diaree si voma, asociate cu simptome respiratorii sau reactii cutanate, precum eczemele sau urticaria. Alte simptome care pot aparea sunt inflamarea cutanata generalizata sau hipotensiunea, desi acestea au o incidenta destul de scazuta. Alergia nu este definitiva. La varsta de 4 ani, majoritatea copiilor sunt total vindecati, ea putand disparea spontan si mult mai devreme.

Ce-i de facut?

Odata constatate simptomele, mama trebuie sa mearga cu bebelusul la un control pediatric, medicul urmand sa stabileasca diagnosticul. Daca se constata existenta alergiei, pediatrul va recomanda un lapte hipoalergic sau introducerea in alimentatie a unui lapte pe baza de soia. Ulterior, cam o data la trei luni, medicul poate recomanda reintroducerea laptelui obisnuit in alimentatie, pentru a stabili daca alergia a fost depasita. La inceput, va fi vorba despre cantitati foarte mici si, daca nu apare nicio reactie negativa, doza va fi crescuta treptat. In cazul copiilor mai mari, care au trecut la hrana solida, regimul trebuie adaptat corespunzator, prin eliminarea din alimentatie a alimentelor pe baza de lapte precum iaurturile, branza de vaci, biscuitii preparati cu lapte sau fulgii de piure.mai mult..^[2]

De ce arunca obiecte bebe?

Ursuletul de plus, suzeta, pachetul de servetele umede sau chiar castronelul cu mancare... toate acestea devin in mana lui proiectile pe care le arunca fara incetare in jur. Bebe este suparat sau este vorba numai despre un mic joc? Fiecare bebelus trece prin aceasta etapa, de altfel foarte importanta pentru dezvoltarea sa. Dar care sunt semnificatiile acestui obicei?

In jurul varstei de 6 luni, bebelusul incepe sa arunce obiectele pe care le are prin preajma, observand apoi, cuminte si jucaus, cum parintii le aduna. In acest gest, care pare sa fie o experimentare a capacitatilor sale, dar si un test de anduranta pentru parinti, se ascund mai multe sensuri.

Ce invata?

• Manevrand obiectele, aruncandu-le si pandind apoi caderea lor, copilul invata mai multe decat crezi, dezvoltandu-si simturile, atentia si capacitatea de a planifica. Este o mare evolutie in micul sau univers si nu-i de mirare ca se distreaza copios observand reactiile lucrurilor si testandu-si propriile puteri.
  * Cu timpul, copilasul devine mai mobil si nu mai asteapta ca mama sa-i ofere obiectul azvarlit si, facandu-si curaj, se apleaca, se intinde, se aventureaza de-a busilea si incepe sa descopere lumea singurel, in cautarea lucrului dorit. Concluzia? Isi dezvolta capacitatile motorii.
  * Acest mic joc este, de altfel, si o tentativa de comunicare cu cei mari. De fapt, bebe doreste sa vada si cum actioneaza adultii la provocarea sa. Vor intra in acest joc? Vor ceda privirii sale rugatoare?

Cum il puteti ajuta?

Este bine sa participati la aceste minunate descoperiri ale celui mic, ajutandu-i dezvoltarea. Oferiti-i obiecte variate, de diferite forme si culori, pentru ca bebe sa constientizeze diferentele dintre lucruri. Nu ridicati de fiecare data obiectul cazut. Astfel, il veti indemna sa-si dezvolte automonia si inventivitatea.mai mult...^[2]