Culoare ochi bebelusi - Portal semantic Pagini Favorite
Chat online  

Culoare ochi bebelusi

De la Portal semantic Pagini Favorite

Salt la: navigare, căutare


Cuprins

Genetica si culoarea ochilor

Notiuni generale despre nou nascuti

Ce trebuie sa stii despre bebelusi. Afla la ce trebuie sa te astepti dupa nasterea copilului.
Fericirea mai are un nume de acum pentru tine ca parinte: "Bebelusi". Dar sa vedem acum ce ar insemna ingrijirea acestui ghem. In primul rand nu trebuie sa fim ingrijorati.

Orice mama fara experienta este putin speriata de eventualele greseli pe care ar putea sa le faca in cresterea si ingrijirea noului nascut. De aceea, cea mai buna solutie si categoric singura recomandata, este ingrijirea copilului dupa sfatul medicului.

Medicul care a asistat la nastere, care a avut grija de copil din prima clipa a vietii lui, il cunoaste foarte bine si poate spune care ii sunt slabiciunile si punctele forte. Nici un om nu seamana cu celalalt, deci medicul stie cel mai bine ce anume este potrivit pentru copilul tau (pentru bebelusi in general). Ca atare, tot ceea ce inseamna alimentatie, medicamente, plimbari, igiena, trebuie facut la sfatul medicului. Totusi noi va prezentam cateva date si valori estimative.

Sfatul si indrumarea medicului sunt foarte importante pentru o dezvoltare corecta, o crestere buna si fara probleme a copilului.

In prima luna din viata unui copil , au loc unele modificari in organismul lui. Acestea au rolul de a-l ajuta sa se adapteze la noile conditii de viata, viata din afara pantecului mamei. Se considera normal ca in primele 2-3 zile dupa nastere copilul sa piarda o suta, doua sute de grame din greutatea cu care s-a nascut. Dupa ziua a cincea copilul trebuie sa ia in greutate aproximativ 30 de grame zilnic. Daca se constata stagnarea greutatii copilului, trebuie consultat un medic, acesta fiind un semenal de boala sau hranire necorespunzatoare.

Nu exista o greutate standard la nasterea copilului, ea variind in jurul valorii de 3500 grame, si o inaltime de aproximativ 50 de centimetri.

Copii nascuti inainte de termenul de 9 luni se incadreaza sub media de greutate si inaltime. Se nasc si copii la termen care nu cantaresc si masoara normal, ei fiind subponderali. De asemenea se nasc copii care depasesc media si ei sunt supraponerali.

Caderea cordonului ombilical se produce intre zilele 5-8 de viata. Zona buricului trebuie bine protejata cu pansamente sterile si solutii dezinfectante recomandate de medic. Intre zilele de viata 2-4 poate aparea icterul fiziologic, care se manifesta prin ingalbenirea pielii, dar fara temepratura ridicata a corpului si o stare in general normala. Aceasta stare se diminueaza cam dupa o saptamana si dispare dupa maxim alte 2 saptamani.

Acestea au fost cateva informatii generale privind prima parte din viata unui nou nascut. Nu uita deci: Cu grija dar nu ingrijorata. Daca taticul a fost cel care a citit acest capitol, ii uram felicitari in primul rand si il anuntam, daca cumva nu stia, ca de acum are doua griji, dar si doua motive de fericire: mama si copilul.mai multe detalii[1]

Evolutia prematurului

Evolutia prematurului depinde de VG(varsta gestationala) si de Gn(greutatea la nastere), dar si de îngrijirile si de morbiditatea ulterioara.

Unii se pierd imediat dupa nastere sau dupa câteva zile postnatal prin detresa respiratorie, daca gradul prematuritatii este mare.

Altii prezinta dificultati de crestere cu stationari prelungi în greutate, ramân plapânzi sau atrepsici.

A treia grupa cresc încet, apoi curba ponderala devine net ascendenta si ajung chiar si neuropsihic pe ceilalti copii de aceeasi vârsta cu ei înca în cursul primului an.

Ritmul cresterii ponderale este mai accelerat decât la nou-nascutii la termen, astfel prematurul îsi dubleaza greutatea la 2-3 luni, si-o tripleaza la 6 luni, iar la 1 an are de 6 ori greutatea de la nastere.

Pe al prematurului îl egaleaza pe cel al nou-nascutului la 3 luni.

Icterul fiziologic este mai precoce, mai intens si mai prelungit, cu risc de encefalopatie hiperbilirubinemica.

Criza genitala lipseste la prematurii mari sau apare tardiv.

Dezvoltarea neuro-psihica poate avea deficiente ca debilitate mintala, imbecilitate, idiotie, epilepsie, paralizii, maladia Little. Aceste deficiente pot apare la prematuri în proportie de 7,5% fata de 4,1% la nou-nascutii la termen. în linii generale se poate spune ca prematurii pot avea si o dezvoltare normala.

Faptul ca unele genii ale omenirii precum Cuvier, Victor Hugo, Newton, Voltaire, Lamartine, J.J. Rousseau, Winston Churchill, Louis Napoleon Bonaparte au fost prematuri, justifica eforturile depuse pentru îngrijirea acestor copii.

Prognosticul depinde de gradul prematuritatii, hipoxia la nastere, cauza care a determinat nasterea prematura, îngrijirile si morbiditatea ulterioara.
Predispozitia pentru anumite boli a prematurului se datoreaza carentelor cu care se naste:
• rahitismul datorat carentei de Ca si P cu care vine pe lume;
• anemia, datorita rezervelor de Fe cu care se naste si care sunt pe jumatate ca ale nou-nascutului la termen;
• infectii - datorita posibilitatilor de aparare reduse - prematurii se comporta ca o plaga deschisa;
• distrofia - recupereaza deficitul staturo-ponderal în jurul vârstei de 2 ani - majoritatea;
• fibroplazia retro-lentala - datorita greselilor de administrare a O2. Oxigenul se administreaza în concentratie sub 40% în mod discontinuu. forum.7p.ro/Evolutia-bebelusului-prematur.aspx mai mult[2]

Evolutia prematurilor cu VLBW


Prematurii cu VLBW dezvolta frecvent diverse probleme neurologice, cu precadere in cazurile in care prematuritatea se asociaza cu hemoragia intracraniana sau cu leucomalacia periventriculara. Dintre complicatii amntim: paralizie cerebrala, convulsii neonatale, hidrocefalie, hipoacuzie pana la surditate, retard mental, tulburari ale acuitatii vizuale prin retinopatie prin prematuritate (ROP) .
Riscul sechelelor neurologice este cu atat mai ridicat cu cat greutatea la nastere este mai scazuta.Astfel, pentru copiii cu o greutate gestationala de 800-1000 grame incidenta dezvoltarii patologiei neurologice este de 10%, iar in cazul prematurilor cu o greutate gestationala de 1000-1500 grame incidenta se reduce la jumatate.
Se recomanda efectuare screening-ului pentru ROP inca de la 6-8 saptamani.



Evolutia mirosului la bebelusi


Evolutia bebelusului de la nastere pana la 6 luni:


Bebelus

Bebelusul incepand cu prima zi de viata si pana la varsta de aproximativ 6 luni are cea mai rapida evolutie fizica din punct de vedere a greutatii si dezvoltarii organelor, cresterea abilitatilor motorii, dezvoltarea emotionala si psihica, cresterea nivelului de intelegere a realitatii inconjuratoare, etc.
1. Prima luna de viata a bebelusului

• nou nascutul se misca tot timpul, daca sta intepenit si nu se misca atunci probabil ceva nu este in regula, isi ridica capul pentru cateva secunde si il intoarce dintr-o parte in alta, cand este luat in brate se linisteste;
• reactioneaza la zgomot , voci, urmareste lumina cu privirea, reactiille la acesti stimuli pot fi exagerate fara ca aceastea sa fie o problema;
• bebelusul aude si vede dar poate da impresia ca nu este asa, el reactioneaza global (se sperie, tremura usor) la zgomote sau lumina puternica;
• pozitia bebelusului in patut este in flexie usoara, cu mainile si picioarele usor indoite, este usor rigid, dar isi misca mainile si picioarele;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 750g in prima luna de viata, iar in lungime creste cu aproximativ 5 cm.
2. Luna a doua de viata a bebelusului

• bratele bebelusului incep sa nu mai fie indoite, dar isi misca mainile si picioarele;
• tine aproape tot timpul pumnii inchisi dar aceasta pozitie dispare spre 3 luni;
• ridica capul cand este pus cu fata in jos;
• in pozitia sezand, capul ii cade pe spate, iar cand este ridicat tine pentru scurt timp capul in acelasi plan cu corpul;
• daca cineva ii introduce un deget in manuta bebelusul il strange de deget;
• paseste daca este sustinut de axile;
• priveste cateva secunde o jucarie;
• spre 2 luni poate sa inceapa sa gangureasca;
• zambeste provocat;
• asculta sunetul de la jucariile sunatoare;
• urmareste pentru putin timp un obiect in miscare;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 750g in, iar in lungime creste cu aproximativ 4 cm.
3. Luna a treia de viata a bebelusului

• isi misca bine membrele si ii este din ce in ce mai usor sa isi ridice capul, iar cand este ridicat de subsuori isi sustine capul;
• poate sa intoarca capul de pe o parte pe cealalta si il poate tine drept;
• isi descopera mainile si degetele si le priveste, tine palma desfacuta;
• misca picioarele parca pedaleaza;
• pozitia in flexie (mainile si picioarele usor indoite);
• reactioneaza global la excitanti;
• tine strans o jucarie care i se pune in manuta, incearca sa duca jucaria la gura;
• adus in pozitia sezand cade pe spate;
• zambeste la contactul cu persoanele din jurul sau;
• asculta vocea, gangureste si cerceteaza cu ochii in directia sunetului;
• isi muta privirea de la un obiect la altul si urmareste un obiect rotit la 180 grade;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 750g in, iar in lungime creste cu aproximativ 3 cm.
4. Luna a patra din viata bebelusului

• ridica capul si inclina toracele, isi poate sustine capul;
• in pozitie sezanda tine capul inapoi pentru a compensa partial tractiunea corpului inainte;
• incepe sa aiba controlul capului in miscarea de rasucire, urmareste cu privirea in toate directiile;
• asezat pe burta se sprijina pe brate, isi ridica capul si intoarce capul spre lateral;
• sade sprijinit pentru scurt timp;
• foloseste mainile;
• executa miscari de aparare si reactii selective de retragere;
• este docil, raspunde prin zambet la zambetul celor din jur;
• realizeaza un contact social mai indelungat;
• intoarce capul in directia sunetelor, asculta muzica, gangureste;
• intinde mana dupa obiecte (jucarii) dupa care le da drumul intamplator;
• gita jucaria, scapa obiectele, trage o hartie de pe fata;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 750g, iar in lungime creste cu aproximativ 2 cm, la varsta de 4 luni sugarul aproape isi dubleaza greutatea de la nastere.
5. Luna a cincea din viata bebelusului

• deosebeste persoanele straine de cele cunoscute;
• poate apuca cu ambele maini o jucarie, poate sa stranga bine jucariile in mana;
• duce obiectele, jucariile la gura, este important sa avem grija ce jucarii ii dam, sa nu contina piese mici, demontabile sau cu puf pentru ca bebelusul le poate inghiti;
• gangureste pe "limba lui", se bucura, ii place sa se auda vorbind;
• este fericit si se bucura cand ii vorbeste cineva;
• poate persista un usor strabism, se mai uita crucis, nu e nevoie sa va ingrijorati;
• poate sa isi tina capul ridicat fara sa ii cada pe spate, corpul poate sta aproximativ vertical;
• pozitia sezanda il bucura, suporta bine pozitia sezand in fund, impinge din picioare cand este tinut ridicat;
• se joaca cu o persoana si poate arata nemultumirea daca prezenta altei persoane il deranjeaza;
• se bucura de vederea mancarii;
• ii place sa rada tare si zgomotos;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 500g in, iar in lungime creste cu aproximativ 2 cm
6. Luna a sasea din viata bebelusului

• se ridica in picioare daca este tinut de incheieturile mainii;
• intoarce capul catre persoana pe care o aude vorbind;
• gangureste sau bolboroseste;
• poate sa ia in mana un cub de pe masa.
• poate sa se intoarca usor de pe spate pe burta;
• poate sta mai mult timp in sezut usor sprijinit;
• gangureste mai bine, incepe sa spuna silabe;
• este important ca cei apropiati sa vorbeasca des cu copilul, este bine sa vorbeasca rar ci clar, cand i se spune cuvinte fundamentale mama, tata, buni, sa-i arate cine sunt persoanele, in scurt timp el le va identifica cine sunt;
• cresterea in greutatea a bebelusului este de aproximativ 500g in, iar in lungime creste cu aproximativ 1 cm. mai multe detalii[3]



Ce culoare au ochii bebelusilor

Multi dintre noi ne-am intrebat ce determina culoare ochilor la copii, pentru ca am vazut ca nou nascutii au ochi albastri deschisi sau cenusii, iar pe masura ce cresc isi schimba culoare ochilor. Acest aspect al stabilirii culorii ochilor a fascinat si cercetatorii timp de secole pana cand stiinta a reusit sa oferit o explicatie mai completa despre culoarea ochilor si despre cum este ea mostenita.


In spiritualitate se considera ca, culoare ochilor este oglinda sufletului si caracteristicile fizice si energetice ale ochilor (printre care si culoarea ochilor) se transmit in proportie de peste 50% de la o intrupare la alta, anumiti terapeuti putand "citi" in ochi personalitatea unei persoane si pot face anumite diagnostice privind starea de sanatate foarte precise.

Majoritatea parintilor au tendinta sa creada ca copilul lor va avea exact aceeasi culoare a ochilor ca si ei. Dar nou-nascutii au adesea ochi albastri, gri sau cenusii care se inchid la culoare pe masura cresterii in varsta, o conturare aproximativa a culorii ochilor se va produce in jurul varstei de 6 luni, in jurul varstei de 3 ani ochii unui copil ajung la culoare finala pe care si-o vor pastra toata viata, fie ca culoare ochilor copilului este albastru, verde, caprui, cenusiu sau negru.


Se stie acum ca, culoarea ochilor unui copil este determinata de o substanta numita melanina. Melanina este un pigment inchis la culoare continut de iris. Melanina controleaza cantitatea de lumina care intra in ochi, tot melanina este cea care da si culoarea tenului nostru.

Ochii deschisi la culoare au aceasta culoare pentru ca sunt mai putin pigmentati, in timp ce cei ochii mai inchisi la culoare au un continut mai ridicat de pigment. La noi-nascuti procesul de pigmentare al ochilor se finalizeaza aproximativ la varsta de 3 ani. In general, copiii cu tenul mai inchis se nasc si cu o culoare mai inchisa a irisurilor care de obicei ramane neschimbata. In cazul bebelusilor cu tenul deschis la culoare, la nastere, ochii sunt albastri sau cenusii si se schimba pe masura ce ei cresc.

Asadar, motivul pentru care culoarea irisului se schimba este pigmentarea. De aceea, nu este posibil ca daca un copil nu s-a nascut cu ochi albastri sau cenusii, sa ajunga sa aiba o astfel de culoare a irisurilor pe parcursul vietii. Albastru si cenusiu sunt cele mai putin pigmentate culori ale irisului. In majoritatea cazurilor, un copil ai carui parinti nu au ochii albastri va avea in cateva luni ochii caprui sau verzi. In timp ce genele pentru ochii albastri sunt recesive, mai exact aceasta culoare poate trece la caprui sau verde, celelalte niciodata nu vor trece in albastru.

O idee gresita pe care multi oameni o au este aceea ca daca ambii parinti au aceeasi culoare a ochilor, caprui de exemplu, nu exista sanse sa aiba copii cu ochi de alta culoare. Copiii pot avea orice culoare a ochilor, sigur ca sansele sunt mai mici pentru anumite culori care nu au nimic in comun cu ochii parintilor, dar sa nu uitam ca si parintii, la randul lor, mostenesc doua gene de la fiecare din parintii lor, si au in zestrea lor genetica, gene a multor generatii.

Majoritatea specialistilor sunt de parere ca, in majoritatea cazurilor, copiii caucazieni au ochii albastri sau gri-albastrui la nastere, iar cei non-caucazieni, caprui. La ora actuala se crede ca nou nascutul vede la nastere, ochii reactioneaza la lumina, dar ca nu are vedere cromatica (nu vede culorile) decat spre varsta de 2 luni.

Pediatrul francez Edwige Antier a analizat cu atentie peste 400 de bebelusi si a observat un numar de caracteristici ale nou-nascutului, si in functii de aceste caracteristici putea prezice in proportie de aproximativ 80% din cazuri daca culoarea ochilor se va schimba. Apoi a pus la punct o metoda pe care o putea utiliza orice parinte care stia putin cum sa observe caractersiticile bebelusilor.

Ce culoare vor avea ochii bebelusului meu?

Catre varsta de 6 luni, ochii bebelusului isi schimba uneori culoarea, ceea ce ii uimeste adesea pe parinti mai mult despre[4]

Indicele de pigmentare

Pediatrul francez Edwige Antier si-a dat seama analizand 400 de bebelusi ca, observand cu atentie un numar de caracteristici ale nou-nascutului, putea prezice cam in 80% din cazuri daca culoarea ochilor se va schimba. Apoi a pus la punct o metoda pe care o putea utiliza orice parinte care stia putin cum sa observe. Pentru a putea prevedea inca de la nastere culoarea definitiva a ochilor bebelusului, cu o foarte mare probabilitate de exactitate, trebuie calculat ceea ce se numeste “indicele de pigmentare”. In chestionarul prezentat de ea erau mentionate urmatoarele caracteristici, in functie de care se putea stabili indicele de pigmentare:

  1. culoarea parului
  2. culoarea sprancenelor
  3. egreta fruntii (este o pata rozalie care porneste intre sprancene la radacina nasului si urca in forma de triunghi catre frunte, pe linia mediana)
  4. petele rozalii de pe pleoape (apar pe cele doua pleoape incepand de la radacina nasului)
  5. pata rozalie de pe ceafa (se vede daca ridicati parul de la mijlocul cefei)
  6. pata albastra (de culoare albastru-gri, ea se gaseste in josul coloanei vertebrale, la nivelul sacrumului, poate urca in susul coloanei sau sa se extinda lateral catre fese)

Specialistii sunt de parere ca, in general, copiii caucazieni au ochii albastri sau gri-albastrui la nastere, iar cei non-caucazieni, caprui. Culoarea permanenta a ochilor unui copil depinde in primul rand de culoarea ochilor parintilor, iar ea se fixeaza la sfarsitul primului an de viata. In majoritatea cazurilor, un copil ai carui parinti nu au ochii albastri va avea in cateva luni ochii caprui sau verzi. In timp ce genele pentru ochii albastri sunt recesive, mai exact aceasta culoare poate trece la caprui sau verde, celelalte niciodata nu vor trece in albastru.mai mult despre culoare ochi bebelusipretaporter.ro

Calculator indice de pigmentare

  1. Pentru a calcula indicele de pigmentare va trebui sa completati urmatorul formular mai mult despre culoare ochi bebelusilumeapiticilor.ro




Ce culoare vor avea ochii bebelusului meu?

"Ce culoare vor avea ochii bebelusului meu" este o intrebare pe care orice mamica si-o pune chiar dinainte ca micutul sa vina pe lume. De fapt toata lumea comenteaza subiectul: “ poate va avea ochii albastri ca mama, sau migdalati ca tatal”; “sigur va lua ochii negri ca murele ai bunicii... doua generatii au mostenit asta!”

Si asa, fiecare poate specula in privinta culorii ochilor bebelusului in functie de persoana careia vor sa-i faca mai multa placere!

Multi dintre noi ne-am intrebat ce determina culoare ochilor la copii, pentru ca am vazut ca nou nascutii au ochi albastri deschisi sau cenusii, iar pe masura ce cresc isi schimba culoare ochilor. Acest aspect al stabilirii culorii ochilor a fascinat si cercetatorii timp de secole pana cand stiinta a reusit sa oferit o explicatie mai completa despre culoarea ochilor si despre cum este ea mostenita.
In spiritualitate se considera ca, culoare ochilor este oglinda sufletului si caracteristicile fizice si energetice ale ochilor (printre care si culoarea ochilor) se transmit in proportie de peste 50% de la o intrupare la alta, anumiti terapeuti putand "citi" in ochi personalitatea unei persoane si pot face anumite diagnostice privind starea de sanatate foarte precise.
Majoritatea parintilor au tendinta sa creada ca copilul lor va avea exact aceeasi culoare a ochilor ca si ei. Dar nou-nascutii au adesea ochi albastri, gri sau cenusii care se inchid la culoare pe masura cresterii in varsta, o conturare aproximativa a culorii ochilor se va produce in jurul varstei de 6 luni, in jurul varstei de 3 ani ochii unui copil ajung la culoare finala pe care si-o vor pastra toata viata, fie ca culoare ochilor copilului este albastru, verde, caprui, cenusiu sau negru.

Se stie acum ca, culoarea ochilor unui copil este determinata de o substanta numita melanina. Melanina este un pigment inchis la culoare continut de iris. Melanina controleaza cantitatea de lumina care intra in ochi, tot melanina este cea care da si culoarea tenului nostru. Ochii deschisi la culoare au aceasta culoare pentru ca sunt mai putin pigmentati, in timp ce cei ochii mai inchisi la culoare au un continut mai ridicat de pigment. La noi-nascuti procesul de pigmentare al ochilor se finalizeaza aproximativ la varsta de 3 ani. In general, copiii cu tenul mai inchis se nasc si cu o culoare mai inchisa a irisurilor care de obicei ramane neschimbata. In cazul bebelusilor cu tenul deschis la culoare, la nastere, ochii sunt albastri sau cenusii si se schimba pe masura ce ei cresc.
Asadar, motivul pentru care culoarea irisului se schimba este pigmentarea. De aceea, nu este posibil ca daca un copil nu s-a nascut cu ochi albastri sau cenusii, sa ajunga sa aiba o astfel de culoare a irisurilor pe parcursul vietii. Albastru si cenusiu sunt cele mai putin pigmentate culori ale irisului. In majoritatea cazurilor, un copil ai carui parinti nu au ochii albastri va avea in cateva luni ochii caprui sau verzi. In timp ce genele pentru ochii albastri sunt recesive, mai exact aceasta culoare poate trece la caprui sau verde, celelalte niciodata nu vor trece in albastru.

O idee gresita pe care multi oameni o au este aceea ca daca ambii parinti au aceeasi culoare a ochilor, caprui de exemplu, nu exista sanse sa aiba copii cu ochi de alta culoare. Copiii pot avea orice culoare a ochilor, sigur ca sansele sunt mai mici pentru anumite culori care nu au nimic in comun cu ochii parintilor, dar sa nu uitam ca si parintii, la randul lor, mostenesc doua gene de la fiecare din parintii lor, si au in zestrea lor genetica, gene a multor generatii.
Majoritatea specialistilor sunt de parere ca, in majoritatea cazurilor, copiii caucazieni au ochii albastri sau gri-albastrui la nastere, iar cei non-caucazieni, caprui. La ora actuala se crede ca nou nascutul vede la nastere, ochii reactioneaza la lumina, dar ca nu are vedere cromatica (nu vede culorile) decat spre varsta de 2 luni. sursa: http://www.sarcina-nasterea.ro/bebelusi/ce-culoare-au-ochii-bebelusilor.html


Parerea specialistilor

Nou nascutul vede la nastere, ochii reactioneaza la lumina, dar nu are vedere cromatica decat spre varsta de 2 luni. Multi copii cu tenul dechis se nasc cu ochi albastri inchis, dar acestia isi vor schimba culoarea pana in jurul varstei de 6 luni. Copiii cu tenul mai inchis se nasc de obicei tot cu ochi de culoare inchisa si aceasta nu se va schimba semnificativ nici mai tarziu.

Pediatrul francez Edwige Antier si-a dat seama analizand 400 de bebelusi ca, observand cu atentie un numar de caracteristici ale nou-nascutului, putea prezice cam in 80% din cazuri daca culoarea ochilor se va schimba. Apoi a pus la punct o metoda pe care o putea utiliza orice parinte care stia putin cum sa observe.Pentru a putea prevedea inca de la nastere culoarea definitiva a ochilor bebelusului, cu o foarte mare probabilitate de exactitate, trebuie calculat ceea ce se numeste “indicele de pigmentare”. In chestionarul prezentat de ea erau mentionate urmatoarele caracteristici, in functie de care se putea stabili indicele de pigmentare:

- culoarea parului - culoarea sprancenelor - egreta fruntii (este o pata rozalie care porneste intre sprancene la radacina nasului si urca in forma de triunghi catre frunte, pe linia mediana) - petele rozalii de pe pleoape (apar pe cele doua pleoape incepand de la radacina nasului) - pata rozalie de pe ceafa (se vede daca ridicati parul de la mijlocul cefei) - pata albastra (de culoare albastru-gri, ea se gaseste in josul coloanei vertebrale, la nivelul sacrumului, poate urca in susul coloanei sau sa se extinda lateral catre fese)

Specialistii sunt de parere ca, in general, copiii caucazieni au ochii albastri sau gri-albastrui la nastere, iar cei non-caucazieni, caprui. Culoarea permanenta a ochilor unui copil depinde in primul rand de culoarea ochilor parintilor, iar ea se fixeaza la sfarsitul primului an de viata. In majoritatea cazurilor, un copil ai carui parinti nu au ochii albastri va avea in cateva luni ochii caprui sau verzi. In timp ce genele pentru ochii albastri sunt recesive, mai exact aceasta culoare poate trece la caprui sau verde, celelalte niciodata nu vor trece in albastru.


In loc de sfaturi

Multa lume prefera poate ca puiutii lor sa aiba ochii albastri cu speranta ca vor “impresiona” audienta mai usor si astfel vor trai mai bine, facandu-se placuti chiar si prin culoarea ochilor. Un om cu un zambet pe buze si ochii de un albastru deschis va lasa desigur o senzatie placuta interlocutorului si un mesaj de flexibilitate, deschidere si toleranta. Realitatea poate fi insa alta , desigur!

Dar nu mai putin vor impresiona doi ochi de un caprui intens, inteligenti si vioi sau de un verde deschis, calmi si patrunzatori.

Se spune ca “ochii sunt poarta sufletului omului” si daca va veti uita atent - mai intai in ochii copilului vostru si mai apoi, pe masura ce creste, in ochii adolescentului si ai adultului ce va deveni - veti vedea ca indiferent de culoare, prin acei ochi se vede un intreg univers.

Glumiti, faceti pariuri si pronosticuri si mai ales multe fotografii, dar nu uitati: iubiti posesorul indiferent de culoarea ochilor!

Pentru a putea prevedea inca de la nastere culoarea definitiva a ochilor bebelusului, cu o precizie cat mai mare, trebuie calculat ceea ce se numeste "indicele de pigmentare". In chestionarul pus la punct de pediatrul Edwige Antier sunt mentionate urmatoarele caracteristici, in functie de care se putea stabili indicele de pigmentare:

1. culoarea parului
2. culoarea sprancenelor
3. egreta fruntii (este o pata rozalie care porneste intre sprancene la radacina nasului si urca in forma de triunghi catre frunte, pe linia mediana)
4. petele rozalii de pe pleoape (apar pe cele doua pleoape incepand de la radacina nasului)
5. pata rozalie de pe ceafa (se vede daca ridicati parul de la mijlocul cefei)
6. pata albastra (de culoare albastru-gri, ea se gaseste in josul coloanei vertebrale, la nivelul sacrumului, poate urca in susul coloanei sau sa se extinda lateral catre fese)mai multe detalii[5]

Cat si ce vede un bebelus?

  1. Cat de bine vede un nou-nascut?

      Desi din punct de vedere fizic ochii unui nou-nascut sunt capabili sa vada perfect, el nu poate sa focalizeze la mai mult de 20 cm distanta (care este distanta aproximativa intre fata lui si a mamei in timpul alaptatului), deoarece inca nu stie sa-si acomodeze privirea cu distanta. Inainte de 3 luni nu va reusi sa distinga fizic pe mama de ceilalti din jur. Dar celelalte simturi: auzul, atingerea, mirosul, foarte strans legate intre ele, il vor ajuta ca inca din a 3-a zi pruncul sa-si recunoasca mama. Nou-nascutul poate distinge ziua de noapte, isi va inchide ochii la lumina puternica si ii va redeschide in penumbra, de aceea este bine ca lumina ce-l inconjoara sa nu fie foarte puternica sau prea apropiata. Veti observa ca inca de la nastere il atrag obiectele stralucitoare. In urmatoarele luni, vederea se va imbunatati si bebelusul va fi atras de obiectele mari, cu margini perfect conturate si avand culori contrastante, iar mult timp si-l va petrece studiind spatiul din jurul lui. In jurul a 2 luni bebelusul va putea distinge cateva detalii, cum sunt diferentele dintre culori sau forma fetelor, sau diferentele intre obiectele plane si cele voluminoase. La 3 luni bebelusul va stii sa deosebeasca forma concava de cea convexa si va putea sa vada la fel de bine ca un adult. Intre 6 si 9 luni va reusi sa vada pana la 6 m distanta, iar la aproape 1 an va reusi sa vada perfect, la distante mari ca si un adult.

  1. De ce bebelusul isi incruciseaza ochii din cand in cand?

     Inainte de 6 luni (varsta la care e bine sa va puneti intrebarea daca bebelusul are sau nu strabism si trebuie verificat de un oftalmolog), bebelusul va incrucisa ochii de multe ori sau pupilele se vor deplasa fiecare spre marginea exterioara a ochilor. Pana la aceasta varsta ochii bebelusului nu lucreaza in mod sincronizat, parand ca sunt independenti unul de altul, de foarte multe ori. In jurul a 2 luni, ochii bebelusului vor fi mult stabilizati si vor incepe sa lucreze impreuna pentru o perioada mai lunga de timp, fiind capabili sa focalizeze pe cate un lucru la distante mai mari.

  1. Cat de multe invata si intelege un bebelus prin vizualizare?

    Impreuna cu celelalte simturi (miros, auz, atingere), vazul coordoneaza miscarile bebelusului si raspunsurile lui la actiunile exterioare. In acest fel el stie sa gaseasca sau sa identifice o anumita jucarie, pipaind (descoperind astfel formele si marimea), ascultand-o (distingand sunetele) si apoi peste un timp reuseste ca prin vizualizare sa o regaseasca mult mai usor. Dupa ce va descoperi in jurul a 4 luni si simtul gustului, el va putea sa exploreze totul in jurul lui cu mult mai multa usurinta.

  1. De ce nou-nascutul plange fara lacrimi?

     Ochii bebelusului sunt suficient de umezi, dar lacrimile cauzate de emotii sunt produse doar de glandele lacrimale, care nu vor intra in functiune inainte de 6 luni, deci pana atunci nu se poate vorbi despre lacrimi (din acest motiv, in cazul bebelusilor cu canalele lacrimale infundate, desfundarea se va face intre 5-6 luni, numai de medicul oftalmolog).

www.parinti.com/Catsicevedeunbebelus-articol-5.html citeste mai mult[6]


Cum vad bebelusii

Probleme oftalmologice la copilul mic

Majoritatea copiilor au ochi normali si sanatosi, insa altii se nasc cu boli sau anomalii severe care trebuie identificate si tratate inca din primele luni de viata. Astfel, orice prematur (in special cei cu mai putin de 36 de saptamani de gestatie), cu greutatea la nastere mai mica de 1250 g, care a beneficiat de terapie cu oxigen, ar trebui examinat la varsta de 4-6 saptamani, fiindca poate prezenta o afectiune retiniana (retinopatie de prematuritate), care netratata duce la orbire.

Deoarece un copil mic nu poate spune daca are sau nu o problema oculara, parintii sunt aceia care au rolul de a recunoaste din vreme orice modificare aparuta!

Care sunt semnele care indica o afectiune oftalmologica?
Daca depistati unul dintre urmatoarele semne, trebuie sa va prezentati de urgenta la medicul oftalmolog, constienti fiind ca salvati astfel vederea sau chiar viata copilului:

Pupila alba (leukocoria)
Pupila este orificiul circular (inchis la culoare) din centrul irisului. Culoarea alba a pupilei poate indica prezenta unei cataracte, tumori, inflamatii, sau a unei dezlipiri de retina.

Lacrimarea, secretia sau roseata
Sunt semne de infectie (conjunctivita), sau de blocaj al canalului lacrimo-nazal.

Caderea sau inflamarea pleoapei
Poate fi vorba de o inflamatie daca apare brusc si pleoapa e rosie si calda, de un muschi mai slab (ptoza), sau de o tumora.

Corneea marita la unul dintre ochi sau la ambii
Corneea este membrana transparenta ca o lentila care constituie partea anterioara a globului ocular. Corneea marita este un semn de glaucom (cresterea presiunii intraoculare cu pierderea vederii), fiind insotita de lacrimare si fotofobie (evitarea luminii).

Ochii deviati spre interior sau spre exterior (strabism)
Poate insemna o vedere slaba pe ochiul deviat care se poate agrava ulterior cu pierderea vederii.

Rasucirea capului spre umar cu barbia impinsa intr-o parte sau inainte
In aceasta pozitie copilul incearca sa evite vederea dubla sau neclara.

Oscilatii rapide stanga dreapta ale ochilor (nistagmus)
Este un semn de boala la nivelul sistemului nervos, intre ochi si creier.

Pupile inegale (anisocorie)
O pupila mai mare decat cealalta poate fi determinata de o suferinta a nervului optic, sau indica prezenta unei tumori.

Pupila modificata ca forma
Apare cand lipseste o parte din iris, sau este consecinta unei modificari profunde.


Daca in familie exista persoane cu boli oculare, inclusiv purtatori de ochelari cu dioptrie mare de la varste fragede, este necesara examinarea copilului de catre un specialist.

Chiar in lipsa unor probleme oculare, orice copil trebuie supus cel putin unui control de rutina pentru evaluarea vederii inaintea varstei de 5 ani.

In tara noastra exista un numar foarte mare de copii orbi sau cu vedere slaba, datorita lipsei tratamentului in timp util. Este, prin urmare, necesara o stransa colaborare intre parinti si medic, pentru prevenirea si tratarea bolilor oftalmologice la copilul mic. mai multe detalii[7]

Retinopatia copilului nascut prematur

          Retinopatia prematurului este o afectiune a retinei intalnita in special laprematurii cu greutate mica. Mult timp a fost considerata una din cele mai de temut complicatii ale prematuritatii. Cercetarile din ultimii ani si tehnicile moderne de tratament si preventie utilizate au facut mari progrese in acest domeniu, conducand la scaderea numarului de cazuri de orbire la prematuri.
Din copiii prematuri mai mici de 1800 gr la nastere, sau cu varsta gestatiei mai mica de 30 saptamani, 50 % dezvolta retinopatie. Riscul creste pe masura ce scade varsta gestationala, astfel poate ajunge la 90 % la cei cu varsta sub 28 saptamani.


Factorii care determina leziunile retiniene se asociaza:


- Varsta gestationala sub 32 saptamani, greutate mica (sub 1500 gr - prematurii de grad III si IV);

- Deficitul de vitamine (in special vitamina E) existent la prematuri datorita faptului ca achizitia vitaminelor si mineralelor de catre fat se face in ultimul trimestru de sarcina;

- Oxigenoterapie prelungita si la concentratii in exces;

- Ventilatia mecanica (mentinerea respiratiei cu ajutorul aparatelor) pentru o perioada mare de timp;

- Oxigenarea insuficienta cu mentinerea unui nivel crescut de dioxid de carbon in sange;

- Alte boli aparute la prematur sub forma de complicatii sau existente inainte de nastere: anemia, insuficienta cardio-respiratorie,

socul, hemoragiile, convulsiile, hipotermia, boli congenitale;

- Boli ale mamei din timpul sarcinii: diabetul zaharat matern, hipertensiunea arteriala, fumatul;

La nascutii prematuri, retina, ca si alte tesuturi din organism, nu este maturizata. Pe scurt, prezenta factorilor de risc determina o dezvoltare anormala a retinei care, de fapt nu mai devine ce ar trebui sa fie, ci se transforma intr-un conglomerat de vase de sange aberante care mai tarziu se fibrozeaza, duc la formarea unor membrane in interiorul ochiului si dezlipirea de retina. Procesul evolueaza in cinci stadii (ultimul fiind dezlipirea de retina), debuteaza de obicei cam dupa primele doua saptamani de viata, iar leziunile finale, ireversibile, se stabilesc dupa 6 luni. Deoarece procesul degenerativ poate avea loc in zone diferite ale retinei, prognosticul si sechelele sunt diferite. De asemeni, gravitatea bolii depinde de cat de repede debuteaza si evolueaza aceasta degenerare. Astfel, copiii pot prezenta mai tarziu glaucom, strabism, miopie, ambliopie sau pierderea totala a vederii. Exista situatii cand glaucomul sau dezlipirea de retina poate apare la varsta adulta, dupa 20-30 de ani.


Pentru prevenirea acestei complicatii este nevoie in primul rand de prevenirea nasterii premature. Gravida cu risc va fi dispensarizata de catre medicul de familie si va efectua controale periodice la medicul obstetrician pentru alegerea unui tratament adecvat. Cand copilul se naste inainte de termen se incepe monitorizarea stricta a functiilor vitale, medicatia se fixeaza cu mare prudenta iar concentratia oxigenului in aerul medical administrat prematurului este modificata in functie de valorile indicate pe monitoare si de rezultatul analizelor de laborator. Trebuie sa stim ca nu numai surplusul de oxigen, dar si oxigenarea insuficienta determina retinopatie. Avand in vedere deficitul de vitamine existent la prematuri, se poate administra vitamina E, dar se va tine cont de efectele adverse severe pe care le poate da aceasta vitamina la prematuri, si anume, septicemia, enterocolita ulcero-necrotica, sau hemoragia cerebrala.


Pematurii cu risc de retinopatie necesita consult oftalmologic dupa 3-4 saptamani de la nastere apoi controale periodice la 2-3 saptamani pentru evidentierea unor eventuale leziuni ale retinei inca din stadiile incipiente. Una din metodele de tratament pentru retinopatia prematurului (mai putin utilizata din cauza efectelor secundare nedorite) este crioterapia (procedeu de distrugere a zonei afectate din retina prin inghetare). O metoda cu mai putine efecte adverse decat prima, utilizata cu succes in maternitate sau centrele de oftalmologie, este laserul. Dupa operatie, copilul va face controale oftalmologice periodice. citeste mai mult[8]

Regimul alimentar în tulburările digestive 

Doar după ce vărsăturile au trecut, copilul s-a mai liniştit, puteţi să faceţi trecerea la un regim antidiareic. Acest regim are la bază alimentele de origine vegetală morcovcare datorită conţinutului lor de substanţe pectice au rolul de a pune în repaus intestinul, oferindu-i acestuia timp să-şi revină.
Supa de morcovi este preparatul cu acţiune antidiareică cel mai adesea folosit în această situaţie deoarece rezultataele obţinute cu această supă sunt net superioare faţă de oricare alt aliment recomandat în regim. Totuşi, această supă, chiar dacă ajută enorm copilul să îşi revină, ea este contraindicată în forme grave ale tulburărilor intestnale.
Supa poate fi administrată bebeluşului până când veţi observa scaunul modificat, scaun care trebuie să conţină bucăţi de morcov nedigerat dar din care corpul a absorbit toată apa.
Mucilagiul de orez (se pune la fiert un litru de apă cu 3 linguri de orez şi 3 linguri de zahăr. Se fierbe până orezul înfloreşte. Se strecoară şi zeama se bea ori se pune în lapte) este al doilea aliment recomandat în această perioadă.
Mărul copt şi mucilagiu se recomandă, ca primele alimente, doar în cazul în care copilul refuză supa de morcov.
Orezul cu roşcave sau făina de roşcare se pot folosi pentru orice vârstă şi în cazul oricărui tip de boală diareică.
Dacă este o formă uşoare de digestie, atunci copilul trebuie să prezinte semne de ameliorare după 24 de ore de când a început diareea. Tubul digestiv al micuţului trebuie protejat în continuare pentru a-i acorda timp să se refacă, dar în aceeaşi măsură trebuie introduse alimente caresă-i asigure aportul nutritiv.diaree
Regimul alimentar pe zile:
- a treia zi: se poate da copilului orez cu brânză de vaci, supă de rădăcinoase, piure de morcovi;
- a patra zi: se poate introduce carnea de pui fiartă sau pâinea prăjită;
- a cincea zi: putem introduce budinca de orez/paste făinoase cu carne/ brânză de vaci, cartofi albi copţi sau supa cu carne de pui;
- a şasea zi: se pot introduce şi alte alimente (care nu fac parte din regimul antidiareic), înlocuindu-se pentru început doar o masă/zi din regim.
Alimentele care nu sunt recomandate, sub nicio formă, când bebeluşul are diaree şi nici în zilele următoare: sucul de mere, perele, sucul de pere, cireşele, prunele, caisele, laptele de vacă.
Dacă copilul are tulburări digestive repetate, atunci spuneţi acest lucru medicului deoarece în acest caz este nevoie de analize suplimentare pentru a se afla cauza acestei probleme.Nu de puţine ori stomăcelul prichindelului nostru a avut probleme şi atunci, pe lângă diareehidratare, odihnă şi medicamente, medicul recomandă un regim alimentar pentru copil.
Dar ce înseamnă un regim alimentar? Cât timp ar trebui să îl urmăm supă ce copilul îşi revine? Ce alimente sunt recomandate în primele zile şi cum facem trecerea de la regimul alimentar la mesele obişnuite ale copilului fără să-i creem probleme?
Diareea la copii poate avea nenumărate cauze. Cele mai întâlnite sunt infecţiile virale sau bacteriene, alergi alimentare, boli, consum de fructe în exces sau antibiotice.
Unul dintre primele semne ale tulburărilor digestive sunt scaunele copilului care se modifică, devin lichide sau semilichide, cu mucozităţi, sânge sau puroi, au coloarea galben-deschis şi capătă un miros aparte. Este important să urmăriţi modificarea scaunelor deoarece acestea pot da doctorului importante indicii despre boala care a cauzat diareea, medicul va putea începe un tratament specific imediat şi atunci recuperarea poate fi mult mai rapidă.
Alte semne de boală care însoţesc diareea sunt: lipsa poftei de mâncare,diaree vârsăturile, febră şi durerile abdominale.
În majoritatea cazurilor, copilul va începe să refuze mâncarea chiar înainte de a avea diaree. Acest refuz va continua până în momentul în care copilul va începe să se simtă mai bine. Nu forţaţi copilul să mănânce, dacă acesta nu doreşte. Înlocuiţi 1-2 mese cu apă/ceai până când situaţia se va ameliora.
Din momentul în care scaunele diareice au apărut, înlocuiţi mesele obişnuite cu regim alimentar şi hidrataţi cât mai mult copilul cu apă plată/ ceai de mentă/ anason/chimen/ ananas.
Dacă copilul varsă, încercaţi să îl hidrataţi cu puţină apă/ ceai din 5-10 minute. În situaţia în care au apărut şi vărsăturile, copilul are foarte multă nevoie de apă, iar necesarul de apă este de 150-200 ml/kg.


Ciocolata – ,,cafeluţa’’ copiilor


La câte jucarii nu ar renunţa un copil doar să primescă o bucăţică de ciocolată? Dar înainte ciocolatade a face acest pas trebuie să ştim câteva lucruri despre acest aliment.
Ciocolata este un amestec de cacao, unt de cacao şi zahăr.
Ciocolata conţine foarte multe vitamine şi minerale care ajută copilul să crească:
-vitamine: vitamina A ( 300IU/100g). vitamina B1 (0,1g/100g), vitamina B2 (0,3g/100g), vitamina C (3g/100g), vitamina D (70IU/100g) şi vitamina E (1,2g/100g);
-minerale: calciu ( ciocolata cu lapte conţine de până la 15 % calciu din doza recomandată zilnic unui copil), fosfor, magneziu, zinc, cupru, potasiu şi în cantităţi mici, fier.
Din cauza grăsimilor şi a zaharurilor care se găsesc în ciocolată, acest aliment este unul bogat în calorii (500-550calorii/100g). Proteinele se găsesc în proporţie de 2-7g, glucidele 55-62g şi lipidele 24-33g.
Specialiştii ne recomandă să nu îi oferim copilului ciocolată până când ciocolataacesta nu împlineşte vârsta de 2 ani deoarece:
- cacaoa este foarte greu de digerat şi cum tubul digestiv al unui copil nu este complet dezvoltat din punct de vedere funcţional, îi vor crea acestuia probleme;
- conţine cafeină (60g sunt echivalente cu o cafea decofeinizată).
Fiind un aliment energetic datorită componenţilor ei, ciocolata îl vor face pe copil să devină agitat, stresat şi nu va mai putea să îşi respecte programul orelor de somn. Din această cauză dacă doriţi să îi daţi copilului o bucată de ciocolată, oferiţi-o dimineaţa, ca efectul ei energizant să dispară până la ora de somn de după-amiază.
ciocolataDacă copilul iubeşte dulciurile şi vă rupe inima când vă cere o bucată de ciocolată şi dumneavoastă trebuie să spuneţi nu, atunci să ştiţi că aveţi o soluţie salvatoare: ciocolata specială pentru copii. Ea conţine doar 5% unt de cacao şi copiii nu o să mai fie aşa de agitaţi dacă o mănânca, însă şi în privinţa acestui tip de ciocolată aveţi unele restricţi: copiii până la vârsta de 1 an nu au voie să afle nici de această ciocolată şi nu trebuie să depăşiţi cantitatea recomandată ( 1-2 tablete/zi).


Apa şi copiii

Apa este considerată ca fiind unul dintre elementele indispensabile vieţii. Ea se găseşte sub formă de soluţii hidroelectrolitice complexe şi este vitală pentru alcătuirea şi funcţionarea corpului deoarece toate schimburile celulare se fac cu ajutorul apei.
Corpul unei persoane mature este format 60-70% din apă, iar corpul unui copil 70-75%, în funcţie de vârsta lui şi de constituţie.
Într-un interval de 24 de ore, avem nevoie de Mai mult »
Vaporoasa Vitamina C
November 04th, 2008 * Comentarii(1)

Vitamina C fusese denumită şi ,,boala marinarilor’’ deoarece aceştia mâncau doar hrană conservată iar vitamina c este distrusă prin conservare şi fierbere şi este sensibilă la aer şi lumină.
Această vitamină este foarte importantă pentru organism datorită antioxidanţilor pe care îi conţine şi care luptă împotriva radicalilor liberi. Cunoscută şi sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C este o vitamină solubilă în apă şi este eliminată din sânge Mai mult »


Vitamina E – Vitamina Sănătatii


Considerată cea mai puternică vitamină datorită antioxidanţilor pe care îi conţine, vitamina E vitamina eprotejează organismul de acţiunea radicalilor liberi şi a agenţilor poluanţi.
Această vitamină se depozitează în ficat, inimă, ţesut adipos şi face parte din grupul de vitamine care sunt solubile în grăsimi.
Vitamina E se găseşte sub 8 forme (tocoferoli): alfa, beta, gamma, delta, epsilon, zeta, eta şi theta. Alfa-tocoferolul Mai mult »
Vitamina K – Vitamina Sângelui
October 30th, 2008 * Comentarii(0)

Vitamina K a fost descoperită în 1920 de către cercetătorul danez Henrik Dam. Este numită şi vitamina vitamina kantihemoragică (Koagulationvitamin) deoarece intervine în coagularea sângelui. Pe lângă acest rol esenţial, vitamina ajută la menţinerea sănătăţii oaselor, a cicatrizării rănilor, funcţionării ficatului, în diferite tulburări hepatice (icter, hepatită), urticarie, precum şi în refacerea organismului după antibiotice.
Vitamina face parte din grupul de vitaminelor liposolubile şi este o vitamină indispensabilă vieţii, rezistentă la căldură, dar nu şi la lumină, sensibilă la oxidanţi, aer poluat, radiaţii şi raze X, aspirină, biseptol, penicilină, tetraciclină, neoxazol, kanamicină etc.
Vitamina K se clasifică în:
- vitamina K1 (filochinona) este sintetizată de plante şi se găseşte în: spanac,cartofi, mazăre, morcov, broccoli, porumb, pătrunjel, roşii, urzici, varză, salată, conopidă, kiwi, avocado, fructe de cătină, fragi, cereale şi în unele uleiuri vegetale;
- vitamina K2 (menochinona) este produsă de flora naturală a intestinului şi se mai găseşte şi în: ficat de porc, gălbenuş de ou, lapte de vacă, untură de peşte, carne de vită şi porc, brânzeturi fermentateVitamina K – Vitamina Sângelui, soia;
- vitamina K3 este produsă pe cale sintetică.
Doza zilnică recomanată la un:
- sugar cu vârsta cuprinsă între 0-6 luni este de 2 micrograme/zi,
- sugar cu vârsta cuprinsă între7-12 luni este de 2,5 micrograme/zi;
- copil cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani este de 30 micrograme/zi;
- copil cu vârsta cuprinsă între 4-8 ani este de 55 micrograme/zi;
- copil cu vârsta cuprinsă între 9-13 ani este de 60 micrograme/zi.
- femeie însărcinată sau care alăptează ( sub 18 ani) este de 75 micrograme/zi;
- femeie însărcinată sau care alăptează (peste 18 ani) este de 90 micrograme/zi.
Imediat după ce un copil s-a născut, i se administrează vitaminz K pentru a preveni afecţiunile hemoragice, care sunt atât de întâlnite la nou-născuţi. Organismul lor nu poate să producă suficientă vitamina K din următoarele motive:
- vitamina nu poate să pătrundă în placentă;
- ficatul nou-născutului nu este suficient dezvoltat pentru ca ciclul vitaminei să fie funcţionabil;
- laptele matern conţine foarte puţină vitamina K.



Anxietatea despărţirii la copii

Unii copii sunt nerăbdători să experimenteze situaţii inedite şi să îşi facă noi prieteni sau să schimbe pur şi simplu decorul. copil-plangand-la-gradi.JPGAlţi copii devin anxioşi, încercând sentimente de teamă la gândul despărţirii de unul dintre părinţi. Există unele sugestii pentru a face această despărţire în mod treptat şi uşor de acceptat. Depinde de Dumneavoastră dacă doriţi să ţineţi cont de aceste mici trucuri!

Prima “ruptură” are loc la vârsta la care copilul merge la grădiniţă. Momentul se petrece de regulă când copilul are 3 ani împliniţi. Emoţia despărţirii de părinţi este dublată de necesitatea de a-şi lua adio de la recuzita de bebeluş, pe care nu o acceptă majoritatea grădiniţelor: pamperşi, sticluţă cu biberon sau chiar suzetă. În mediul atât de nou, cu copii şi o “tanti” care păstrează distanţa, nu este foarte greu ca bebeluşul alintat de ieri să îşi dorească afecţiunea de acasă. De la dorinţă şi până la viitorul plâns nu este o cale atât de mare… Unii părinţi se lasă înduioşaţi de această situaţie “fără scăpare” pe care o afişează prichindelul şi renunţă să îl acomodeze cu colectivitatea.


Pregătirea pentru despărţirea fizică

Chiar dacă copilul este mic, părintele poate să îi vorbească acestuia despre avantajele noului mediu de viaţă şi de joacă. Descrierea viitorului spaţiu de joacă are rol în crearea unei sfere de aşteptări din partea micuţului, dar şi de acomodare mentală, preliminară în vederea acceptării noului în viaţa sa. În asemenea situaţii, trebuie accentuată ideea că separarea de părinţi are loc pentru o perioadă limitată temporal, că părintele se va întoarce şi îl va “repatria” pe micuţ. O altă sugestie pentru a acomoda copilul în colectivitate este de a rămâne cu el la începutul şederii în centrul de peşcolari, grădiniţă sau chiar şcoală. La început, copilul se va simţi în largul său ştiind că faceţi parte din decor, că sunteţi aproape. În cazul în care se va simţi stingherit faţă de colegi- mai ales copiii de vârste mai mari – vă va cere singur să părăsiţi spaţiul de joacă.


Mici tertipuri pentru stimula acomodarea


Zece idei de preparare a micului dejun sănătos

Copiii au nevoie să ia micul dejun regeşte, deoarece prima masă din zi este foarte importantă.bebelus-mananca-sanatos.jpg Rolul micului dejun este de a furniza combustibil pentru întreaga zi dar şi de a regla nivelul de zaharuri din sânge. Un studiu arată că acei copii care sar peste micul dejun sau consumă cereale cu zahăr, nu obţin rezultate strălucite la testele privind aptitudinile lor verbale şi non-verbale. În consecinţă, prima masă din zi este mai bine să conţină carbohidraţi sau proteine şi nu glucide. Copiii care consumă moderat alimente nutritive sunt avatajaţi faţă de cei care consumă dulce.

Dulciurile nu sunt indicate dimineaţa!Din nefericire, dimineaţa toată lumea se grăbeşte, părinţii să ajungă la serviciu, iar copiii la grădiniţă sau la şcoală. În toată această grabă se uită importanţa mesei de dimineaţă. Până şi micul dejun cu cereale şi lapte – foarte sănătos de altfel – a fost înlocuit de unii părinţi cu batoanele cu cereale şi zahăr, consumate pe fugă, în drumul spre grădiniţă. Această soluţie nu este nicidecum una favorabilă dezvoltării copilului tau!
Care sunt, aşadar, soluţiile rapide şi sănătoase pentru micul dejun? Întotdeauna, acestea vor include un fruct, o legumă precum ciupercuţele sau roşiile. Nutriţioniştii îndeamnă ca înainte de fiecare masă propriu-zisă, stomacul să primească un aliment “viu”, cum sunt fructele şi legumele. Cu atât mai mult acest lucru este folositor dimineaţa, zaharul din fructe fiind energia naturală suficientă pentru a demara cu succes o nouă zi. Nu uitaţi, de asemenea, de carbohidraţi şi de proteine acestea din urmă fiind un foarte bun stimulent al creieraşului de copil şi nu numai.

Cinci idei de a savura micul dejun

1. Un castron de cereale simple, cu lapte de vacă sau din soia, îndulcit cu banană pisată şi cu stafide.
2. Ou fiert cu pâine integrală din cereale şi câteva felii de portocală.
3. Sandwich cu şuncă rumenită pe grătar, fără prea multă grăsime, o feliuţă de roşie, preferabil cu pâine neagră sau intermediară.
4. Pâine prăjită cu ciupercuţe şi roşii coapte, presărate cu mozzarella (gătită la cuptor simplu sau la microunde).
5. O porţie de musli (după ce am verificat conţinutul de zahăr), cu măr ras şi seminţe de floarea-soarelui, amestecat cu lapte îmbogăţit în calciu.

Alte cinci idei de mic dejun pe fugă

1. Tartină cu cremă de brânză, ceapă, mărar şi unt, ornată cu roşie. O porţie de suc fructe.jpgnatural de portocale, diluat cu apă plată.
2. Tartine cu unt de arahide şi gem. Un măr.
3. Cereale instant, preparate cu lapte de soia, presărate cu nuci şi fructe uscate (caise, banane, stafide).
4.Un iaurt proaspăt cu conţinut scăzut de fructe şi o felie de pâine prăjită.
5. O felie de şuncă sau brânză (de vacă sau caş) pe o felie de pâine de secară, presărată cu o felie de castravete.

Aceste idei pot servi mămicilor cu copii de peste 1,6 luni, după ce etapa de diversificarea a fost trecută cu succes, iar eventualele alimente alergenice au fost depistate. De asemenea, trebuie să se ţină cont şi de dentiţia copilului, suficient de dezvoltată pentru a ronţăi alimentele mai dure (atenţie la nuci şi alune, interzise de regulă până la vârsta de 2 ani)!   sursa:http://www.bebemagia.ro/articole/category/peste-doi-ani/page/2/


Evolutia psihomotorie la bebelusi. Primele 12 luni, primii pasi

In prima faza, nou-nascutul nu este capabil sa-si controleze miscarea, gesturile sale fiind dezarticulate, nu poate sta in fund si nu-si poate tine capul, acesta fiind mult mai greu in raport cu restul corpului.

Dar dupa 6 saptamani, odata cu intarirea muschilor, greutatea capului devine mai mica, raportata la cea a intregului corp.

In saptamanile 7-8, cei mai multi bebelusi devin indeajuns de puternici incat sa-si tina capul pe aceeasi linie cu corpul atunci cand sunt ridicati din pozitia culcat. Abia la 6 luni are putinta de a-si ridica singur capul din pozitia orizontala.

La inceput sugarii dorm de obicei, in pozitia din uter, culcati pe burta, cu genunchii trasi si sezutul in sus. Cu timpul insa isi indreapta pozitia desprinzandu-se de forma corpului de la nastere.

Din pozitia culcat pe burta, copilul invata foarte repede sa-si sprijine greutatea capului si a umerilor pe brate. Astfel se dezvolta foarte repede capacitatea de a-si controla propriile miscari.

La 10 saptamani, reuseste sa se intoarca dintr-o parte pe spate, iar la 11 saptamani se intoarce deja de pe burta pe spate, atingand o mare performanta pentru libertatea sa motorie. Se urmareste intoarcerea sa din timp in timp pe burta, acesta fiind un bun exercitiu pentru dezvoltarea musculaturii spatelui si gatului. Astfel se pregatesc muschii pentru sederea si mersul de mai tarziu.

La varsta de 3 luni, bebelusul nu-si poate mentine inca spatele drept, atunci cand este luat in brate. Atentie, cand il luati in brate, aveti grija ca trunchiul sa stea drept, evitand eventualele deformari ale coloanei vertebrale. Astfel ii veti sustine coloana cu ambele maini si anume, partea de sus a coloanei va fi culcata pe antebratul unei maini, iar partea de jos si bazinul copilului vor fi sustinute de cealalta mana. Nu-l tineti prea strans in brate, dandu-i posibilitatea sa se intinda. De asemenea nu trebuie tinut numai intr-o singura pozitie, ci schimbati-l frecvent de pe un brat pe altul.

La 5 luni miscarile sale devin din ce in ce mai complexe, reusind sa se intoarca cu usurinta de pe spate pe burta si sa apuce cu mana un obiect mic, atins intamplator. Orice miscare a mainilor este coordonata cu privirea. Se joaca chiar, cu obiectele care-i plac si reactioneaza deranjat cand i se ia din mana vreo jucarie care-l incanta.

La 6 luni sta deja comod, sprijinit de perne sau in coltul unui fotoliu. Nu este obligatoriu sa stea singur in fund la aceasta varsta, muschii sai nerezistand inca la respectivul efort. Majoritatea copiilor stau bine in aceasta pozitie abia la 7-9 luni. Unii se pot ridica singuri cateodata, mentinandu-se astfel pret de cateva minute. Cand observati ca incearca sa se ridice, intindeti-i doua degete de care sa se prinda si se va ridica in sezut. Considerati aceasta miscare drept un antrenament care va face placere voua, dar mai ales copilului.

Dobandirea echilibrului este un punct de referinta in dezvoltarea motrica a copilului. In pozitia sezand, copilul reuseste sa se echilibreze singur, aplecandu-se in fata si sprijinindu-se intr-o mana.

Sunt putini cei care se tarasc inainte de sase luni, cei mai multi inainteaza alunecand pe burta precum pinguinii, luandu-si avant cu miscarile capului. Lasati-l sa se tarasca in voie pentru ca este un alt exercitiu eficient pentru intarirea musculaturii pe care si-o pregateste pentru a se ridica in picioare. Trebuie sa stimulati aceste miscari de tarare in patru labe pentru ca ele contribuie din toate punctele de vedere la o buna dezvoltare nu numai a musculaturii, ci si a scheltului.

La 10 luni copilul se deplaseaza ajutandu-se cu coatele, iar o luna mai tarziu se ridica in patru labe, fara a atinge podeaua cu burta. Tot in aceasta perioada incepe sa se catere peste tot. Nu trebuie impiedicat, ci urmarit si asistat pentru a putea interveni oricand. Astfel capata curaj si indemanare obisnuindu-se cu dificultatile de orice fel. Aceasta etapa o pregateste pe urmatoarea: mersul in picioare.

In jurul varstei de 11 luni, bebelusul nostru este in sfarsit capabil sa se mentina in picioare, tinut de mana sau sprijinindu-se de o mobila. Atentie la colturile mobilierului, la aceasta varsta si de acum incolo poate fi periculos sa-l lasati nesupravegheat, chiar si cateva clipe, avand inca miscari nesigure si un echilibru labil, care-l fac sa cada cand nu mai are sprijin. Unii se ridica singuri in picioare daca au castigat suficienta experienta.

Urmatoarea treapta in dezvoltare o reprezinta primii pasi nesiguri, facuti pe laterala, tot cu sprijin, dar de data aceasta cu mai mult curaj, concentrandu-se pe schimbarea centrului de echilibru. Sprijinit, se mentine destul de mult timp in picioare. Descopera o alta preocupare, aceea de a-si plimba scaunelul prin toata camera, suparandu-se si enervandu-se daca acesta nu mai inainteaza si se propteste in ceva.

Perioada primilor pasi realizati fara ajutor, prezinta mari diferente de varsta. In general se intampla pe la sfarsitul celor 11 luni spre un an. Dar aveti grija! Nu toti copiii pot merge la aceasta varsta. Nu intrati in panica, asteptati cu rabdare si nu-l considerati in niciun caz bolnav. In schimb, poate sigur sa se intoarca cu tot corpul pentru a-si lua singur jucariile.

Bebelusul se angajeaza la inceput, in parcurgerea unor distante scurte, echilibrandu-se de la o mobila la alta. Apoi mareste distanta, reusind sa parcurga cu pasi marunti toata camera, animat de curiozitate si o mare nevoie de cunoastere, dornic sa exploreze independent, un alt univers. Primii pasi facuti nesustinut reprezinta o mare bucurie pentru toata lumea, eveniment care se va comenta cu mandrie mult timp.

Dar progresul nu este intotdeauna continuu, intamplandu-se adesea ca la intoarcere performanta sa nu se repete, ci obosit mai mult de teama si nesiguranta, sa refaca drumul inapoi, tarat.

Sa nu vi se para ciudat daca la inceput merge cu picioarele desfacute, cu mainile intinse in laturi si leganandu-se de pe un picior pe altul, precum ratustele. Incearca astfel o miscare cat mai echilibrata si e gata sa se prinda in orice moment de mainile intotdeauna intinse catre el spre salvare.

Deci evolutia motorie sau psihomotorie mai bine zis, este parcursa in ritm uniform, etapa cu etapa, dar poate fi grabita cu ajutor si mult exercitiu, micsorand ca timp treptele dezvoltarii. Acest lucru se datoreaza numai voua, parintilor in functie de cat timp si atentie acordati copilului.citeste mai mult[9]


Articole in categoria 'Pana la 1 an'
Greutatea bebeluşului

Unul dintre principalele lucruri care sunt urmărite pe parcursul sarcinii şi imediat după naştere de către medicul baby-scale5ginecolog şi pediatru este greutatea copilului.
În primele zile de viaţă, un nou-născut pierde aproximativ 5-10% din greutatea pe care a avut-o la naştere. Aşadar, aceast lucru nu trebuie să vă alarmeze atunci când plecaţi acasă, din spital şi copilul cântăreşte mai puţin decât atunci când l-aţi născut.
Dacă copilul s-a născut la termen stabilit atunci el începe să ia în greutate aproximativ 300 g şi ajungând să se îngraşe cu aproximativ 200-250g pe săptămână/ 1 kg pe lună.
La vârsta de 3-5 luni, copiii ajung să îşi dubleze greutatea pe care au avut-o la naştere.
Undeva pe la vârsta de 6 luni, un copil ajunge să ia în greutate în jur de 125g pe săptămână/ 0,5 kg pe lună, iar când împlineşte 9 luni va câştiga în greutate doar 350g pe luna/ 75-100g pe săptămână.
După ce copilul a împlinit un an de zile, câştigul lui ponderal mediu va fi de 250g pe lună/ aproximativ 60g pe săptămână. Dacă observaţi că bebeluşul nu a luat în greutate gramele menţionate mai sus pe săptămână sau lună, nu vă alarmaţi deoarece în luna care are să vina va recupera.
Creşterea în greutate diferă de la un copil la altul . Această creştere este influenţată de erupţia dinţilor răceală sau alte boli. Nu uitaţi că la vârsta de 1 an, aproape toţi copiii au o perioadă în care refuză să mai mănânce aşa cum v-au obişnuit. În perioada în care copilul îşi pierde pofta de mâncare există riscul să şi slăbească însă în momentul în care apetitul îşi revine, el va recupera gramele pierdute foarte rapid.
Aşadar, am învăţat că un copil îşi dublează greutatea undeva pe la vârsta de 4 luni şi o triplează în jurul vârstei de 1 an.
Medicul de families au medicul pediatru va monotoriza greutatea, înălţimea precum şi dimensiunea capului cu ajutorul unor grafice ale creşterii normale ale unui copil. El vă va informa dacă copilul ia suficient în greutatea sau dacă se dezvoltă armonios.
Lucrurile sunt mai complicate când vorbim despre greutatea unui copil născut prematur.
Acesta trebuie supravegheat foarte strict în primele lui zile/săptămâni de viaţă deoarece spre deosebire de un copil născut la termen, cel prematur nu dispune de toate rezervele de grăsimi şi lichide pe care bebeluşul născut la termen şi le-a făcut în ultimele săptămâni de sarcină.
Un sugar prematur poate să ia în greutate mult mai mult decât un copil născut la termen deoarece acesta încearcă să recupereze.
Dacă observaţi la copilul dumneavoastră că nu mai are poftă de mâncare, este apatic, fără paloare în obrăjori , nu mai are chef de joacă şi, bineînţeles, scade în greutate, atunci luaţi legătura cu medicul care urmăreşte evoluţia copilului.


Piure de mere si banane
August 08th, 2009 * Comentarii(1)

Piure de mere si banane (de la 5-6 luni)

Ai nevoie de: mar
- o banana;
- 2 mere;
- o lingurita cu apa plata.

Cum procedezi:

Decojeste merele, banana si taie-le in bucati mici. Gateste totul la abur, apoi da prin mixer.

Felicitari Anei Manole pentru reteta trimisa, nu uitati sa lasati un comentariu la acest articol daca v-a placut reteta propusa.

Mai avem o rugaminte la voi. In momentul in care trimiteti retete prezentati-va, in doua cuvinte, pe dumneavoastra, copii dumneavoastra si de ce ati ales ca aceasta reteta sa participe la concurs (ex: deoarece copilul meu, pur si simplu, o adora sau contine multe vitamine sau este foarte usor de facut etc). Tot ce vrem noi, de la voi, este o mica introducere inainte de a va prezenta reteta pentru a ne cunoastre mai bine. Multumim.

Clasamentul acestei etape va fi afisat la sfarsitul zilei de maine (duminica 09.08.2009), lasand timp de o zi si acestei retete de a fi votata, respectiv, de a aduna cat mai multe comentarii din partea dumneavoastra.

Daca aveti si voi retete delicioase pentru ce mici, puteti sa le trimiteti pe adresa office[at]bebemagia.ro. Mai multe detalii despre concursul nostru gasiti aici.


Orez cu lapte si banana
August 06th, 2009 * Comentarii(12)

Salut. Ma numesc Manuela si pe ,,prichindica” mea o cheama Adalia. Incerc in fiecare dimineata sa ii pregatesc un mic dejun echilibrat care sa contina calciu si vitamine, care sa ii refaca resursele energetice, pierdute peste noapte. De aceea, m-am gandit sa va spun reteta mea de orez cu lapte, unde mai adaug si banana deoarece contine mult potasiu, magneziu, fosfor, seleniu si o ,,groaza,, de vitamine care o fac sa fie sanatoasa, vioaie si cu chef de viata. Astept sa imi spuneti ce parere au bebelusii vostri de reteta mea. Pofta mare!

Ingrediente:orez cu lapte
- 1 cana de orez;
- 100 ml apa plata;
- 1 cana de lapte;
- 10 g zahar;
- 1 banana.

Mod de preparare:
1. In momentul in care fierbe apa plata, se pune la fiert si orezul.
2. Cand acesta este bine fiert, se ia de pe foc si se paseaza printr-o sita deasa (aceasta in cazul in care bebelusul este mai mic de 9 luni).
3. Se adauga laptele fiert si indulcit.
4. Se pune, din nou, la fiert, pentru inca 10 minute.
5. Daca bebelusul este mai mare, atunci banana este suficient sa o pasati, iar in cazul in care bebelusul este mai mic atunci se taie in 4 si se da printr-un mixer.
6. Se poate adauga lapte pentru a reduce consistenta amestecului.
7. Cand orezul este gata se orneaza cu banana pisata.
8. Se serveste la temperature camerei.

Timp de preparare: 5 minute
Timp de fierbere: 15-20 de minute
Total: 25-30 minute

Felicitari Manuelei pentru reteta trimisa, nu uitati sa lasati un comentariu la acest articol daca v-a placut reteta propusa si vizitati si pagina Adaliei pentru a lasa un comentariu si o jucarioara.

Daca aveti si voi retete delicioase pentru masa de dimineata a celor mici, puteti sa le trimiteti pe adresa office[at]bebemagia.ro. Mai multe detalii despre concursul nostru gasiti aici.
Regimul alimentar în tulburările digestive -partea II
April 01st, 2009 * Comentarii(0)

Doar după ce vărsăturile au trecut, copilul s-a mai liniştit, puteţi să faceţi trecerea la un regim antidiareic. Acest regim are la bază alimentele de origine vegetală morcovcare datorită conţinutului lor de substanţe pectice au rolul de a pune în repaus intestinul, oferindu-i acestuia timp să-şi revină.
Supa de morcovi este preparatul cu acţiune antidiareică cel mai adesea folosit în această situaţie deoarece rezultataele obţinute cu această supă sunt net superioare faţă de oricare alt aliment recomandat în regim. Totuşi, această supă, chiar dacă ajută enorm copilul să îşi revină, ea este contraindicată în forme grave ale tulburărilor intestnale.
Supa poate fi administrată bebeluşului până când veţi observa scaunul modificat, scaun care trebuie să conţină bucăţi de morcov nedigerat dar din care corpul a absorbit toată apa.
Mucilagiul de orez (se pune la fiert un litru de apă cu 3 linguri de orez şi 3 linguri de zahăr. Se fierbe până orezul înfloreşte. Se strecoară şi zeama se bea ori se pune în lapte) este al doilea aliment recomandat în această perioadă.
Mărul copt şi mucilagiu se recomandă, ca primele alimente, doar în cazul în care copilul refuză supa de morcov.
Orezul cu roşcave sau făina de roşcare se pot folosi pentru orice vârstă şi în cazul oricărui tip de boală diareică.
Dacă este o formă uşoare de digestie, atunci copilul trebuie să prezinte semne de ameliorare după 24 de ore de când a început diareea. Tubul digestiv al micuţului trebuie protejat în continuare pentru a-i acorda timp să se refacă, dar în aceeaşi măsură trebuie introduse alimente caresă-i asigure aportul nutritiv.diaree
Regimul alimentar pe zile:
- a treia zi: se poate da copilului orez cu brânză de vaci, supă de rădăcinoase, piure de morcovi;
- a patra zi: se poate introduce carnea de pui fiartă sau pâinea prăjită;
- a cincea zi: putem introduce budinca de orez/paste făinoase cu carne/ brânză de vaci, cartofi albi copţi sau supa cu carne de pui;
- a şasea zi: se pot introduce şi alte alimente (care nu fac parte din regimul antidiareic), înlocuindu-se pentru început doar o masă/zi din regim.
Alimentele care nu sunt recomandate, sub nicio formă, când bebeluşul are diaree şi nici în zilele următoare: sucul de mere, perele, sucul de pere, cireşele, prunele, caisele, laptele de vacă.
Dacă copilul are tulburări digestive repetate, atunci spuneţi acest lucru medicului deoarece în acest caz este nevoie de analize suplimentare pentru a se afla cauza acestei probleme.
Regimul alimentar în tulburările digestive -partea I
March 31st, 2009 * Comentarii(0)

Nu de puţine ori stomăcelul prichindelului nostru a avut probleme şi atunci, pe lângă diareehidratare, odihnă şi medicamente, medicul recomandă un regim alimentar pentru copil.
Dar ce înseamnă un regim alimentar? Cât timp ar trebui să îl urmăm supă ce copilul îşi revine? Ce alimente sunt recomandate în primele zile şi cum facem trecerea de la regimul alimentar la mesele obişnuite ale copilului fără să-i creem probleme?
Diareea la copii poate avea nenumărate cauze. Cele mai întâlnite sunt infecţiile virale sau bacteriene, alergi alimentare, boli, consum de fructe în exces sau antibiotice.
Unul dintre primele semne ale tulburărilor digestive sunt scaunele copilului care se modifică, devin lichide sau semilichide, cu mucozităţi, sânge sau puroi, au coloarea galben-deschis şi capătă un miros aparte. Este important să urmăriţi modificarea scaunelor deoarece acestea pot da doctorului importante indicii despre boala care a cauzat diareea, medicul va putea începe un tratament specific imediat şi atunci recuperarea poate fi mult mai rapidă.
Alte semne de boală care însoţesc diareea sunt: lipsa poftei de mâncare,diaree vârsăturile, febră şi durerile abdominale.
În majoritatea cazurilor, copilul va începe să refuze mâncarea chiar înainte de a avea diaree. Acest refuz va continua până în momentul în care copilul va începe să se simtă mai bine. Nu forţaţi copilul să mănânce, dacă acesta nu doreşte. Înlocuiţi 1-2 mese cu apă/ceai până când situaţia se va ameliora.
Din momentul în care scaunele diareice au apărut, înlocuiţi mesele obişnuite cu regim alimentar şi hidrataţi cât mai mult copilul cu apă plată/ ceai de mentă/ anason/chimen/ ananas.
Dacă copilul varsă, încercaţi să îl hidrataţi cu puţină apă/ ceai din 5-10 minute. În situaţia în care au apărut şi vărsăturile, copilul are foarte multă nevoie de apă, iar necesarul de apă este de 150-200 ml/kg.
Ritualul orei de somn
January 21st, 2009 * Comentarii(0)

Este foarte important ca bebeluşul să adoarmă singur, acest lucru simplificând viaţa ritual somndumneavoastră cât şi a copilului. Bebeluşul care adorme singur, când se va trezi noaptea nu va avea nevoie de nici unul dintre părinţi ca să poată adormi din nou. Aşadar, este vital ca bebeluşul să se acomodeze cu ritualul orei de culcare.
Ca să se obişnuiască cu acest ritual, dumneavoastră ca părinte trebuie să ştiţi care este ora la care copilul va adormi cel mai bine. Dacă depăşiţi această oră, copilul va deveni obosit şi agitat şi vă va fi foarte greu să îl mai puteţi culca. Ora la care soseşte ,, Moş Ene’’ depinde foarte mult de ultima masă, de ora la care copilul a adormit în timpul zilei, câte ore a dormit atunci şi de timpul petrecut alături de părinţi. Dacă părinţii lucrează până seara, atunci când vor veni acasa, copilul va dori să petreacă cât mai mult timp cu ei şi astfel, ora de somn va fi depăşită.
Rutina ar trebui să fie cât mai strictă înainte de culcare începând aproximativ la aceeaşi oră. Unii dintre părinţi aleg să îşi culce copilul după baia de seară iar alţii după spălatul pe dinţi.
Ca această rutină să fie cât mai eficientă, evenimentele dinaintea orei de culcare trebuie să se petreacă în aceeaşi ordine: baie, poveste, sărutul de noapte bună.
Medicii pediatrii recomandă introducerea unei cărţi cu imagini în ritualul de seară. Pentru bebeluşi, acest lucru este foarte important deoarece dacă îi citiţi în fiecare seară doar 5 minute şi repetaţi în mod constant, copilul se va obişnui cu această deprindere şi va adora să citească când va fi mare. În momentul în care copilul vă simte lângă el , citindu-î şi arătându-î imagini îl va face să se simtă în siguranţă, se va linişti şi va adormi fără nici o problemă.
Dacă bebeluşul este bolnav, atunci lucrurile se vor schimba total. Nu trebuie să vă aşteptaţi ca în această perioadă copilul să accepte ritualul orei de somnritual somndeoarece acest lucru nu se va întâmpla. Când este bolnav, copilul cere mult mai multă atenţie de la părinţi iar ora de somn va deveni un moment de stres deoarece în această perioadă el nu se simte în siguranţă decât lângă dumneavoastră. Acum este momentul să fiţi mai indulgentă privind rutina de somn şi să îi permiteţi să stea cu dumneavoastră până adorme sau chiar să doarmă în patul părinţilor. Aceste schimbări sunt acceptate doar pe termen scurt. Dacă copilul nu revine la programul lui strict de dinainte, se va obişnui să fie alintat şi atunci nu va mai îngădui nici unei persoane să îi spună lui când e momentul să-l întâmpine pe ,, Moş Ene’’.
Laptele de vacă…aliment pentru bebeluşi?
January 20th, 2009 * Comentarii(4)

De mici am fost învăţaţi că, laptele şi produsele lui sunt foarte importante atât pentru lapte de vacacopii cât şi pentru persoanele adulte, deoarece conţin mult calciu şi vitamina D, care ne ajută să avem oase puternice şi să creştem mari şi sănătoşi.
Ei bine, în realitate lucrurile nu stau tocmai aşa.
Laptele de mamă sau cel praf poate fi înlocuit cu cel de vacă doar după ce copilul dumneavoastă a împlinit vârsta de 1 an.
Laptele de vacă este interzis până la această vârstă deoarece:
- conţine puţin fier şi atunci copiii care sunt hrăniţi doar cu acest tip de lapte sunt predispuşi să facă deficit de fier;
- în cazul unor copiii poate să producă hemoragii intestinale;
- conţine de 3 ori mai multe proteine decât are nevoie un copil cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani. Numărul ridicat de proteine aflate în laptele de mamă duce la o suprasolicitare a activităţii hepatice;
- este foarte bogat în grăsimi, însă în acelea care dăunează sănătăţii; grăsimile saturate aflate în laptele de vacă, din cauza faptului că se găsesc în număr de 3 ori mai mare decât are nevoie un copil cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, produc blocaje arteriale si probleme legate de greutatea corporală pe măsură ce copiii cresc; acizii graşi esenţiali care sunt necesari pentru dezvoltarea creierului se găsesc foarte puţin în acest tip de lapte;
- conţine foarte multe lipide încât asigură aportul lipidic mai mare decât chipsurile, cartofii prăjiti sau hamburgării;

Proteinele şi lipidele care se află în lapte au o structură foarte complexă pe care enzimele sugarului nu sunt capabile să le fragmenteze deoarece un sugar nu are dezvoltate organele total şi ele nu pot să funcţioneze la capacitatea maximă;lapte de vaca
- este sărac în vitamine (vitamina E. D, C), fier şi alte minerale, şi conţine foarte mult sodiu şi potasiu;
- conţine multă sare care solicita rinichii;
- este unul dintre cele mai alergizante alimente;
- nu conţine fibre alimentare şi tranzitul intestinal este îngreunat.
Cu toate că, în momentul de faţă, există pe piaţă şi produse lactate degresate şi acestea ridică probleme copiilor cu vârsta mai mică de 1 an.
Jucăriile bebeluşului – partea II
December 02nd, 2008 * Comentarii(0)

La vârsta de 6 luni, bebeluşul dumneavoastă este din ce în ce mai energic, stă în funduleţ şi, dacă ar jucariiputea, s-ar juca toată ziua. E foarte distractiv să-l privim cum întinde mâna după o jucărie care se află în imediata lui apropiere şi cum se chinuie să ajungă la ea. Drumul pe care îl are de parcurs până când va putea să prindă jucăria este lung şi greu pentru el, dar noi, mămicile putem să îi ajutăm să facă primii paşi spre independenţă. Aşadar, încercând să ajungă la jucărie, copilul va cădea pe o parte şi se va rostogoli pe burtă (poziţia care îi este atât de cunoscută şi în care se simte în siguranţă). Puneţi jucăria în faţa lui şi împingeţi, finuţ, copilul de picioare. Veţi observa cum va îndoi genunchiul şi va înainta. Un mic pas pentru noi dar o adevărată victorie pentru ei! Prima dată, puneţi jucăria aproape de copil, ajutându-l să ajungă la ea şi apoi tot măriţi distanţa. Nu poziţionaţi jucăria dela început la o distanţă mare de copil deoarece va renunţa repede, conştientizând că e prea dificil pentru el să parcurgă atâta drum, mai ales acum la început.
Un centru de activitate este o jucărie foarte importantă pentru copii, mai ales dacă jucariibebeluşul nu stă în fundel până la vârsta de 6 luni. Jucăriile care sunt ataşate de centru ajută copilul să se dezvolte mult mai repede, deoarece bebeluşul va încerca să prindă jucăriile situate deasupra capului său şi va încerca să se ridice. Dacă vă hotărâţi să cumpăraţi un astfel de centru, alegeţi unul care să conţină şi o oglindă deoarece aceasta îl va ajuta să-şi descopere chipul.
În jurul vârstei de 8-9 luni, copilul merge târâş şi va încerca să se ridice în picioare. Pentru această perioadă, foarte eficiente sunt jucăriile sub formă de măsuţă. De aceste jucării, copiii se pot prinde şi încerca să se ridice pentru a ajunge la jucăriile care se află pe măsuţă( trenuleţ care merge pe şine dacă tragi de manetă, telefon, cuburi, ceas, cărticică etc).
Această perioadă este una în care copilul dumneavoastă este încântat de toate jucăriile sau obiectele care scot diferite sunete. Aşadar, nu vă miraţi dacă copilul nu se atinge de ursuleţul de pluş care este jucăria dumneavoastă preferată ci îşi petrece nenumărate ore în compania unei linguriţe cu care bate în podea atât de încântat.
Jucăriile bebeluşului – partea I
November 25th, 2008 * Comentarii(0)

Întâlnirea de gradul III între dumneavoastră şi bebeluş s-a produs. Acum, după ce v-ati acomodat unul jucariicu celălalt şi bebe a crescut, el are nevoie de prieteni noi…care să-i dezvolte imaginaţia, percepţia, memoria şi coordonarea.
Bebeluşul nu trebuie ţinut în braţe tot timpul şi nici nu trebuie să staţi non stop cu el. Este bine să îl învăţaţi să fie independent de dumneavoastră, să ştie să se joace singur şi să devină comunicativ şi sociabil. Cu fiecare zi care trece bebeluşul stă din ce în ce mai mult treaz mai multe detalii[10]


Evolutia inaltimii si a greutatii in primul an de viata

Nu este nimic mai fascinant pentru un parinte decat sa-si vada bebelusul crescand, sa urmareasca si sa inregistreze progresele sale. Si, in acelsi timp, putine aspecte ale vietii copilului ii ingrijoreaza la fel de mult pe parinti. Fiecare mamica are impresia ca puiul ei nu este indeajuns de mare, ca nu a luat, parca, atat cat trebuia in greutate. Pentru asa ceva, nu trebuie sa ne facem griji, mai ales daca medicul spune ca toate sunt bune.


Probabil vezi zilnic, in parc, alti copii de aceeasi varsta cu al tau si nu te poti abtine sa nu faci comparatii. Parca toti ceilalti sunt putin mai inalti si mai grei. E foarte posibil sa fie asa, insa acesta nu e un motiv real de ingrijorare. Nu exista doi copii in lume care sa creasca la fel (poate doar daca sunt gemeni identici) pentru ca factori de mediu, ereditatea, alimentatia, chimia corpului influenteaza procesul de dezvoltare al organismului si impun un ritm propriu fiecarui copil. Unii au cate o faza de crestere rapida inca de la inceput, altii, din contra, au faze de platou mai lungi.

Este important de retinut ca toate masuratorile despre are citim in reviste, toate tabelele cu inaltimea si greutatea bebelusilor, redau o medie si nu o valoare absoluta. Nu este nicio tragedie daca al tau nu se incadreaza in acele tabele. Are tot timpul sa recupereze. Este posibil sa fie foarte mititel pana la doi ani, apoi, de la doi la trei ani sa creasca atat de mult incat ii va intrece pe toti cei de varsta lui.


Multi copii sanatosi trec prin perioade scurte in care nu mai cresc deloc si nu mai iau in greutate, sau poate chiar pierd din kilograme. Totusi, nu exista motive de ingrijoare. Pentru a fi sigura ca totul e in regula poti sa prezinti situatia medicului pediatru care va hotara deca bebelusul se incadreza in limitele normale sau este nevoie de analize.


Pe de alta parte, orice boala, oricat de usoara, chiar si o banala raceala, va face ce bebele sa piarda putin din greutate. Este normal sa fie asa, mai ales daca nu mai mananca normal timp de cateva zile.


Un copil nou-nascut cantareste intre 2,7 si 4 kilograme. Daca puiul tau este mai usor sau mai greu de atat, s-ar putea sa primeasca ceva mai multa atentie la nastere si la scurt timp dupa, pentru a se stabili daca este totul in regula cu el.


Greutatea copilului la nastere este influentata de multi factori, printre care sexul, sanatatea mamei, alimentatia mamei in timpul sarcinii, constitutia corporala a parintilor. In prima saptamana dupa nastere, bebelusul va pierde cateva zeci de grame (lichidele din tesuturi). Pana in saptamana a doua ar trebui sa inceapa sa ia in greutate. Pana la sfarsitul primei luni ar trebui sa ia cam 400 de grame.

De acum, media evolutiei inaltimii si greutati este urmatoarea :

- Intre prima si a treia luna, copilul va castiga cate 170 de grame pe saptamana.

- Intre a patra si a saptea luna, va lua 700-900 de grame pe luna. Cresterea incetineste putin in jurul lunii a sasea, asa incat copilul                                                  va lua 450-560 de grame pe luna.

- La opt luni, copilul va cantari de doua ori si jumatate mai mult decat la nastere. - Intre opt si doisprezece luni, va continua sa creasca, dar mai incet. Pana la prima aniversare ar trebui sa cantareasca de trei ori  mai mult decat la nastere.

In ceea ce priveste inaltimea, copilul va creste cu 2,5 centimetri pe luna in primele sase luni si cu un centimetru pe luna, de la sase luni la un an. Desigur si aici sunt posibile diverse variatii, insa inaltimea este o unealta mult mai buna de masurare a copilului la un anumit moment dat pentru ca ea nu poate scadea, influentata de starea sanatatii, asa cum se intampla cu greutatea.

mai mult[11]
 

Unelte personale