De la Portal semantic Pagini Favorite

Eczema este o afectiune a pielii, pe care multi doctori o mai numesc si dermatita, si se manifesta prin leziuni polimorfe succesive de tip eritem, papula, vezicula, scuama, asociate cu simptomatologie de tip prurit. ...mai multe detalii

[modifică] Ce sanse sunt sa nasc gemeni?

Sarcina gemelara e un subiect hot, mai ales ca o serie de vedete de prim rang s-au trezit ca sunt pe cale sa devina mame de gemeni : Julia Roberts, Jennifer Lopez, Jessica Alba, Angelina Jolie, Marcia Cross.

Între anii 1973 si 1990 numarul de sarcini gemelare s-a dublat fata de procentul obisnuit. Si de atunci este în contiua crestere.

Care este explicatia pentru acest fenomen de actualitate ?

Vârsta mamei este unul din principalele motive. Daca ai între 35 si 50 de ani, posibilitatea sa nasti gemeni este de doua ori mai mare decât la 25.

Sansele sa ai gemeni cresc, de asemenea, daca vei folosi mijloace artificiale de reproducere : pastilele de inducere a ovulatiei( folosite în tratamentul contra infertilitatii) sau fertilizarea în vitro.

Daca ai mai avut gemeni în familie, esti din start purtatoarea genei care produce mai multe ovule în acelasi timp, lucru ce asigura practic procrearea de gemeni .

[modifică]
Copiii din incubator

Nou-nascutii au nevoie de timp pentru a se obisnui cu viata din afara uterului, într-un mediu rece si galagios. Iar adaptarea se face cu atât mai greu daca nou-nascutul este prematur sau are o greutate mica la nastere pentru ca exista riscul de hipoxie, hipotermie si alte afectuni associate cu acestea. Tocmai de aceea, prematurii au nevoie de atentie speciala, care le este oferita prin incubatie

Incubatia este procesul prin care nou-nascutilor li se ofera un mediu potrivit lor, prin care se pastreaza conditii optime, asemanatoare oarecum cu cele din uterul mamei. Incubatorul este aparatul folosit pentru acest lucru.

Nou-nascutul va fi sau nu pus în incubator în functie de capacitatea sa de a se adapta mediului extern. În general, beneficiaza de tratament în incubator, copiii prematuri, cei cu greutate foarte mica, cei hipotermici, sau bolnavi. De asemenea, incubatorul este folosit si pentru transportul nou-nascutilor de la un spital la altul.

În general, scopul incubatorului este sa pastreze temperatura si umiditatea optima, sa ofere o cantitate suficienta de oxigen si sa izoleze nou-nascutii, protejându-i de infectii si alti facotori externi cu potential nociv. De asemena, incubatorul este folosit pentru a tine sub observatie nou-nascutii cu probleme de sanatate.

Desi fiecare maternitate trebuie sa aiba (cel putin teoretic) incubatoare, unele nu pot asigura conditiile necesare anumitor copii si de aceea, în unele cazuri, ei trebuie transportati la un spital mai mare, unde exista incubatoare mai performante si aparatura necesara.

Exista mai multe motive pentru care un nou-nascut ar putea avea nevoie de tratament în incubator:

Prematurii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie sa se afle într-un mediu potrivit nevoilor lor. Temperatura camerei este prea mica si poate sa varieze prea mult.
Prematurii sunt mai sensibili la tot felul de boli si infectii si trebuie sa se afle într-un mediu steril pentru a preveni complicatile.
Prematurii sau copii nascuti la termen, dar cu o greutate mica, nu se pot hrani singuri si laptele trebuie sa le fie introdus în stomac, printr-un tub special.

Prematurii au nevoie de o monitorizare mai atenta, pentru ca organismul lor nu este complet dezvoltat. Pot avea mari probleme de sanatate, din cele associate cu prematuritatea – sângerari cerebrale, afectiuni digestive, oculare, icter, anemie, infectii, probleme de respiratie – si daca sunt pusi în incubator personalul medical îi poate tine mai usor sub observatie.

Echipa care îngrijeste un copil în incubator ar trebui sa fie destul de numeroasa si sa includa medici cu diferite specializari care sa poata interveni oricând, daca este nevoie. Cu toate astea, din echipa care îngrijeste copilul nu trebuie sa lipseasca cele mai importante persoane: parintii. Chiar daca nou-nascutul este în incubator, asta nu înseamna ca nu poti sa-l atingi, sa-l managai, sau sa-i vorbesti.

Poate fi ciudat si îngrijorator sa-ti vezi copilul, atât de mic, conectat la atâtea si atâtea aparate, fire si tuburi. Unele mamici au impresia ca niciodata nu-si vor putea tine copilul în brate, asa cum face ceilalti parinti. Dar, pe masura ce micutul devine mai puternic va avea nevoie de tot mai putine aparate si tuburi, iar mama îl va putea tine în brate si îl va putea mângâia în voie.
Pe lânga incubatorul propriu-zis copilul poate sa fie conectat la monitoare, care arata pulsul lui, rata respiratiei, tensiunea arteriala, temperatura. Firele acestor monitoare sunt lipite pe pieptul copilului. Daca nou-nascutul nu poate înca sa respire singur probabil ca are nevoie si de un ventilator care îi va ajuta plamânii, iar pentru a a primi destul oxigen are nevoie de o masca de oxigen sau o canula nazala.

Pentru ca prematurii nu se pot hrani singuri, la monitoare si ventilatie se adauga perfuzii, catetere sau branule care le asigura hidratarea, nutritia si chiar medicamentele necesare. Nou-nascutii care sunt îndeajuns de puternici pentru a digera laptele dar nu pot înca sa suga, au nevoie de un tub gastric care le duce laptele direct în stomac.

Daca nou-nascutul are icter incubatorul se poate completa cu o lampta de fototerapie.

În general, parintii pot si sunt încurajati sa viziteze nou-nascutul din incubator, sa-l atinga, sa-l mângâie, pentru a nu-i lipsi contactul fizic cu mama si tata. Evident, vizita este exclusa daca unul din parinti are o raceala, o gripa, sau o alta afectiune contagioasa.

De asemenea, mama trebuie încurajata sa alapteze, atunci când este posibil, pentru ca laptele de san mareste imunitatea copilului, îl ajuta sa lupte împotriva infectiilor si sa devina, pe zi ce trece, mai puternic. Chiar daca nou-nascutul nu este îndeajuns de puternic pentru a suge singur, poate fi hranit cu lapte de san obtinut prin folosirea pompei. Important este sa primeasca laptele care îl poate ajuta sa depaseasca situatia în care se afla.

[modifică] Creierul nou-nascutului

Creierul uman este o minune a naturii pe care înca nu o întelegem complet. El controleaza toate actiunile voluntare si involuntare ale organismului nostru si totusi stim atât de putine despre el. Pe de alta parte, creierul nou-nascutului este o si mai mare necunoscuta. Înca incomplet dezvoltat, el este totusi capabil de atâtea si atâtea minuni care ne uimesc zilnic.

Creierul copilului începe sa se dezvolte la scurt timp dupa fecundare, când celulele cerebrale încep sa apara în partea de sus a embrionului. La trei saptamâni si jumatate dupa fecundare începe sa se extinda tubul neural care va forma coloana vertebrala si creierul. În interiorul tubului neural încep sa se dezvolte si sa comunice între ei neuronii (celulele cerebrale).
La început, neuronii se multiplica rapid, la o rata de 250.000 pe minut. Însa dupa saptamâna 20 procesul încetineste, iar creierul se organizeaza în peste 40 de sisteme. În luna a sasea sunt deja formati toti neuronii necesari pentru a trai.

În ultimele trei luni, legaturile dintre neuroni devin mai strânse. Cele mai puternice dintre ele se vor transforma în parti distincte ale creierului. Sistemele formate astfel vor ajunge sa controleze vederea, limbajul, miscarea, auzul si celelalte functii ale corpului omenesc. Neuronii continua sa formeze miliarde de legaturi care vor alcatui sistemul nervos al fatului.

La un moment dat se credea ca nou-nascutii au creierul complet format. Astazi se stie ca abia dupa nastere se formeaza cele mai multe conexiuni ale creierului care determina ceea ce gândim, ceea ce suntem, cum ne controlam emotiile.

Desi s-a dezvoltat deja incredibil de mult, creierul unui nou-nascut este înca incomplet. Este foarte mic – doar 25% din dimensiunea si greutatea creierului adult – si inegal din punctul de vedere al dezvoltarii. La nastere, doar partile inferioare ale sistemului nervos – coloana vertebrala si baza creierului – sunt bine dezvoltate, în timp ce regiunile superioare – sistemul limbic si cortexul cerebral - sunt înca în faza primitiva.

Asadar, comportamentul unui nou-nascut este dictat în cea mai mare parte de baza creierului, responsabila cu reflexele. Iata de ce majoritatea actiunilor si miscarilor unui sugar sunt pur si simplu reflexe. Partea superioara a creierului, cortexul cerebral este responsabila de gândurile si sentimentele constiente, de actiunile voluntare care vor aparea mai târziu în viata copilului.

Desi toti neuronii din cortex sunt produsi înainte de nastere, conexiunile dintre ei sunt slabe. Majoritatea conexiunilor sinaptice ale cortexulului sunt realizate dupa nastere, în perioada exuberanta, adica un interval de timp în care are loc o explozie masiva de noi aparitii ale sinapselor. În momentul sau de apogeu cortexul cerebral creaza doua milioane de noi sinapse în fiecare secunda! Odata cu aceste noi conexiuni, vin si momentele importante din dezvoltarea unui sugar: vederea în culori, atasamentul fata de parinti, primul cuvânt.

La vârsta de doi ani, cortexul cerebral al copilului contine peste 1000 de miliarde de sinapse. Începând cu vârsta de 9-10 ani si pâna la sfârsitul adolescentei, numarul de sinapse scade treptat pâna când ajunge la nivelul creierului adult.

Capacitatea de învatare este invers proportionala cu vârsta. Cu cât copilul este mai mic cu atât învata mai repede, în itmp ce adultii au o capacitate de învatare scazuta. Copilul se naste aproape orb, surd si lipsit de simturi. Acestea încep sa apara si sa se dezvolte sub influenta stimulilor vizuali, auditivi, tactili, daca ei au frecventa, intensitatea si durata potrivite.

Creierul creste si se dezvolta doar daca este folosit. E un lucru pe care niciun parinte nu trebuie sa-l uite. Chiar si îmbratisarile, mângâierile parintilor, au un rol important în dezvoltarea creierului. Studiile au aratat ca dragostea si grija pe care le-o aratam copiilor nostri ajuta nu numai la crearea unei legaturi afective puternice, ci si la dezvoltarea creierului.

Sinapsele la nivelul creierului se creaza prin experiente. Atunci când vorbesti cu copilul tau, când îl îmbratisezi si îl mângâi îi creezi exeriente care vor forma noi si noi sinapse. Cu cât experientele sunt mai numeroase si mai pozitive, cu atât sinapsele sunt mai multe si mai puternice.

Pe de alta parte, lipsa de stimulare are efecul contrariu. Daca nu are parte de experiente (este neglijat, lasat în fata televizorului) sau are parte de experiente negative (este abuzat) creierul copilului nu primeste ceea ce are nevoie pentru a se dezvolta. Copiii neglijati si abuzati nu numai ca sunt mai slab pregatiti pentru viata dar au si creierul mai mic deat al celorlalti copii.

Expertii spun ca sugarii si copiii care cresc într-un mediu sanatos, înconjurati de iubire, în primii trei ani de viata, sunt oarecum imunizati împotriva stresului pe care îl vor înfrunta mai târziu în viata. Primii trei ani de viata reprezinta o perioada critica din punctul de vedere al dezvoltarii cognitive, emotionale si fizice. În acesti primi ani, orice stimul, negativ sau pozitiv, va avea o influenta extraordinar de mare asupra copilului.

Sa ne amintim aceste lucruri zilnic. Sa facem efortul de a gasi timpul necesar pentru copiii nostri. Sa-i iubim, sa-i mângâiem, sa-i îmbratisam de câte ori avem ocazia. Este un fel de asigurare pentru anii ce vor urma.

[modifică]
Complicatiile posibile la nascutul prematur

Nou nascutul prematur este copilul nascut la o vârsta e sarcina mai mica decât 37 saptamâni. Dupa datele statistice americane si în conditiile unei asistente medicale complete la standardele internationale limita supravietuirii unui nou nascut este 23 de saptamâni, cei sub 22 de saptamâni prezentând mortalitate de 100%. De fapt, la noi în tara, un nou nascut nu poate trai daca mama naste înainte de 24 de saptamâni (cu o geutate între 500 si 900 grame), vârsta la care, teoretic, plamânul atinge un grad de maturare care sa permita respiratia, dar cu un risc extrem de mare pentru complicatii severe imediate si tardive. Riscul acestor boli este cu mult mai mare cu cât ne îndepartam de vârsta normala a unei nasteri la termen din cauza imaturitatii organelor.

Complicatiile posibile pot fi imediate (precoce) si tardive. Gravitatea lor depinde de evolutia sarcinii si a nasterii, de asemenea de gradul prematuritatii, de evolutia copilului dupa nastere dar si de precocitatea instituirii masurilor de prevenire si tratament de catre un personal calificat.

Complicatiile precoce sunt determinate de dificultatea organelor imature de a se adapta la viata extrauterina:

Suferinta respiratorie a prematurului este numita detresa respiratorie si determina oxigenarea insuficienta a tuturor tesuturilor din organism, mai ales a sistemului nervos care este cel mai sensibil. Efectul este ischemia acestora, cu tulburari metabolice severe, hemoragii, uneori deces;
Supunerea sistemului nervos la hipoxie duce la hemoragii de cele mai multe ori incompatibile cu supravietuirea sau cu riscul unor handicapuri majore (encefalopatie, convulsii, paralizii);
Complicatiile la nivel cardiac se traduc prin ischemie miocardica, tulburari de ritm, variatii ale tensiunii arteriale, care pot duce la insuficienta cardiaca;
Rinichiul este si el afectat prin imaturitate si hipoxie. Poate apare necroza (distrugerea) acestuia ajungându-se la insuficienta renala;
Afectarea tubului digestiv consta în hemoragii digestive, enterocolita;
Alte complicatii pot fi: tulburari în reglarea glicemiei, a mineralelor (calciu, magneziu), sau în reglarea temperaturii corpului, anemia, icterul precoce, infectiile.
Complicatiile tardive sunt în strânsa legatura cu bolile care au aparut la prematur imediat dupa nastere:

Sechele neurologice: pareze, paralizii, tulburari de vorbire, de învatare, memorare, atentie, tulburari psihice si comportamentale;
Sechele senzoriale: hipoacuzie (deficitul auzului), tulburari de vedere date de retinopatia prematurului (vezi articolul "Retinopatia nascutului prematur").
Boala pulmonara cronica a prematurului (bronhodisplazie).
Mai sunt si alte complicatii date de defectele de metabolism: distrofie la vârstele copilariei, anemie, rahitism, la adulti pot apare boli cardiovasculare, obezitate, diabet, afectiuni psihice.

[modifică]
Decesul copilului sugar.

Pentru a preveni astfel de neplaceri este esential a preveni în primul rând nasterea înainte de termen. Pentru aceasta este nevoie de un management corect al sarcinii sub îndrumarea medicului de familie si a medicului obstetrician, analizele obligatorii facute la timp si în totalitate de catre gravida si de orice femeie care îsi doreste o sarcina, respectarea de catre aceasta a tuturor recomandarilor medicului în ceea ce priveste igiena personala si a familiei, evitarea factorilor de risc ce pot duce la o nastere prematura sau a factorilor malformativi, alimentatia rationala, dar fara regimuri de slabit, suplimentarea cu vitamine, eventual tratarea corecta a afectiunilor intercurente sub stricta supraveghere si la indicatia medicului.

[modifică] Copiii întreaba: “De ce…?"

Înca de la vârste fragede, copiii încep sa exploreze, plini de curiozitate, lumea din jurul lor. Dar lumea nu e deloc usor de înteles atunci când ai trei - patru anisori. Sunt multe lucruri pe care un copil atât de mic nu si le poate explica. Curiozitatea si setea de a cunoaste tot mai multe îl vor face sa înceapa un lung sir de întrebari, care îi vor bucura si obosi în egala masura pe parinti.

“De ce este cerul albastru?”, “De ce este iarba verde?”, De ce oamenii au copii?”, “De ce respiram?”, “De ce tati are par pe fata si mami nu?”. Acestea sunt doar câteva din întrebarile pe care le poti auzi din gura copilului tau între trei si sapte anisori.

La început, orice mamica este încântata sa vada ca micutul este atât de curios si inteligent si se va stradui sa îi ofere raspunsuri cât mai bune. Uneori chiar prea bune, prea corecte si pline de detalii. Însa în curând mamica îsi va da seama ca toate aceste întrebari nu sunt ceea ce par si ca a raspunde nu înseamna pur si simplu a oferi niste informatii. Entuziasmul parintilor este în curând epuizat de avalansa de întrebari.

Ca parinte îti dai seama cât de importante sunt aceste întrebari pentru dezvoltarea lui si cauti cea mai buna metoda de a-i raspunde. Responsabilitatea este mare: daca îi dai un raspuns prea “elevat” nu va întelege nimic; daca îi dai un raspuns simplu, este posibil sa intelega gresit. Daca îi raspunzi celui mic la fiecare întrebare, nu cumva îl încurajezi sa fie pasiv? Peste câtiva ani, când va putea sa-si caute singur raspunsurile va sti cum sa o faca?

De fapt este posibil ca toate aceste griji, normale de altfel, sa fie inutile. De multe ori copiii nu cauta raspunsuri. Ei încearca pur si simplu sa porneasca o conversatie. Probabil ai observat ca dupa o întrebare vine alta si alta si alta sau ca întrebarile se repeta. Uneori copilul tau are pur si simplu nevoie de atentia ta si experienta l-a învatat ca punând întrebari o va obtine. Întrebarile sunt un mijloc de a porni o converatie cu un adult. De aceea, raspunsul nu este atât de important – probabil ca îl va uita repede. Cel mai important este sa îi raspunzi copilului într-un mod pozitiv, sa-l lauzi pentru curiozitatea lui si sa vorbesti cu el cât mai mult.

Când ti se pune o întrebare interesanta, mai ales daca face parte din domeniul tau de interes, esti tentata sa te lansezi într-o discutie lunga si plina de detalii pe care cel mic nu are nicio sansa sa le înteleaga. Ca si majoritatea adultilor, copilul vrea un raspuns scurt si simplu. Între doi si sapte ani, copilul are o gândire preoperationala, ceea ce înseamna ca nu întelege lucurile abstracte sau o alta perspectiva decât a sa. Deci daca îi raspunzi cu un scenariu ipotetic, folosind concepte abstracte, el nu va întelege absolut nimic.

Raspunsurile scurte si la obiect sunt bune, dar si mai bine este sa-i raspunzi printr-un experiment, o ilustratie sau o animatie sau sa-l ajuti sa-si caute singur un raspuns. Când nu întelege sensul unui cuvânt, arata-i cum sa-l caute în DEX, chiar daca acum este prea mic pentru asa ceva. Evident ca nu va întelege explicatia dictionarului, dar îl poti ajuta sa înteleaga. Pe masura ce creste si învata sa citeasca, micutul tau se va duce singur sa-si caute raspunsurile în dictionar.

La trei sau patru ani este foarte greu sa întelegi lucrurile pe care nu le vezi. Atunci când copilul întreaba “De ce respir?” o discutie despre plamâni si sânge nu-l va ajuta cu nimic fiindca îi este greu sa-si imagineze cum functioneaza plamânii, adica ceva ce nu a vazut niciodata. În asemenea cazuri, ilustratiile alcatuiesc cel mai potrivit raspuns. Ai la dispozitie Internetul, unde poti gasi nu numai ilustratii, ci si animatii. Daca esti întrebata de ce sucul e dulce, pune la cale un mic experiment în bucatarie pentru a-i arata cum zaharul se dizolva în apa, iar apa devine dulce.

Uneori te vei trezi pusa înfata unei întrebari al carei raspuns nu-l cunosti. Nu este indicat sa inventezi ceva pe loc. Fii sincera si recunoaste ca nu stii sa raspunzi dar promite-i celui mic ca veti cauta împreuna informatiile necesare. Aflând ca nici mamicile sau taticii nu cunosc chiar totul, copilul se va simti mai aproape de tine. Dar în niciun caz nu evita sa raspunzi. Chiara daca nu este locul sau momentul potrivit pentru întrebari, promite-i ca veti discuta acasa si tine-te de cuvânt.

Alteori vei primi întrebari jenante. Copiii sunt foarte curiosi în legatura cu sexualitatea. Orice ar fi, nu lasa copilul fara raspuns, caci daca nu i-l oferi tu, îl va cauta la prietenii de joaca si va obtine informatii eronate. Recunoaste-te ca întrebarea ti se pare jenanta si cauta un raspuns potrivit pentru vârsta copilului tau. “Copiii sunt adusi de barza” nu este un raspuns potrivit. Nu încerca sa-l pacalesti pe cel mic cu povestioare si legende. Curiozitatea lui are nevoie de raspunsuri adevarate.

Oricât de greu, jenant sau plictisitor ar fi, copilul tau are nevoie de tine pentru a-si da seama cum functioneaza lumea din jurul lui. Nu-i refuza ajutorul si nu-l minti. Altfel, pe masura ce anii trec nu vei mai fi considerata o sursa de încredere si copilul va cauta raspunsuri în alte parti. Ia întrebarile exact ca pe ce sunt: modalitati de a începe o conversatie. Lasa-te dusa de val si discuta cu micutul tau.

— Dorothyna (talk) • 10 mai 2010 16:06 • no comments