Schimbatul scutecelor - de la emotie la distractie - Blog:Bebelusi - Portal semantic Pagini Favorite
Chat online  

Schimbatul scutecelor - de la emotie la distractie

De la Portal semantic Pagini Favorite

Salt la: navigare, căutare


Schimbatul scutecelor este unul dintre acele lucruri care, intotdeauna, au dat batai de cap parintilor. Veti avea emotii la inceput, gandindu-va cum veti reusi sa schimbati un bebelus care se agita si are un scutec murdar. Insa, dupa o saptamana sau chiar mai repede, veti fi surprinsi ca sentimentele de dezgust si emotie se vor transforma in distractie. ...mai multe informatii

 


Vaccinarea nou-nascutilor

Vaccinurile sunt în prezent subiectul unei controverse care a cuprins întreaga lume. Daca majoritatea specialistilor considera ca ele ne-au ajutat sa supravietuim si au contribuit la disparitia multor boli care au decimat populatia lumii, exista voci care sustin ca vaccinurile sunt obiectul unei conspiratii modiale.


Oricare ar fi adevarul, cert este ca România, ca si multe alte tari, are o schema nationala de vaccinare, în care sunt incluse o serie de vaccinuri obligatorii si gratuite. Înca din primele zile de viata, înainte sa paraseasca maternitatea, nou-nascutului i se administreaza doua vaccinuri, BCG si antihepatic. Vaccinul împotriva hepatitei B se face în primele 24 de ore de la nastere, iar BCG între a patra si a saptea zi de viata.

Cele doua vaccinuri, oricât de controversate, apara nou-nascutul împotriva a doua boli grave, cu potential letal. Hepatita B este o infectie a ficatului provocata de virusul hepatic de tip B. El se transmite prin contactul cu sângele sau lichidele corporale ale unei persoane infectate. Se ia de 100 de ori mai usor decât HIV si, fata de HIV, se poate transmite prin contactul intim în familie. Odata instalata, boala ataca celulele ficatului. Netratata, se cronicizeaza, ducând, în timp, la cancer hepatic sau ciroza.

Tuberculoza este o boala infectioasa provocata de bacilul Koch (sau mycobacteria tuberculozei), un microorganism foarte rezistent care supravietuieste chiar daca e înghetat, prelucrat cu alcool sau acizi. În schimb este distrus de lumina solara si temperatura înalte, motiv pentru care se îmbolnavesc cel mai usor persoanele care petrec mult timp în camere umede, închise, reci si întunecate. Cel mai adesea, bacilul Koch ataca plamânii, însa poate sa afecteze si oasele, articulatiile, rinichii, pielea, ochii.

Atât hepatita B cât si tuberculoza sunt periculoase si pentru adulti. Nu mai are rost sa spunem ca pot fi letale pentru nou-nascuti, asa ca cele doua vaccinuri pot salva vieti.

Vaccinul antihepatic B se administreaza intramuscular, prima doza fiind în primele 24 de ore dupa nastere. A doua doza va urma la 1-2 luni de la nastere, iar a treia la 6 luni. Peste cinci ani se face a prima doza de rapel, apoi este nevoie de câte un rapel la fiecare cinci ani pentru grupele de risc.

Vaccinul BCG (Bacilul Calmette-Guérin) contine bacilli tuberculosi bovini vii care si-au pierdut virulenta fiind cultivati timp de ani întregi într-un mediu artificial. În general, vaccinul este eficient în proportie de 80%, putând preveni tuberculoza timp de 15 ani. Prima doza de rapel se face la 14 ani.

O întepatura ca cea a vaccinului îi sperie chiar si pe unii adulti. Asa ca majoritatea nou-nascutilor vor protesta foarte zgomotos, nu pentru ca i-ar speria acul neaparat, dar si din pricina frigului, a durerii si necunoscutului. Pentru a-i atenua teama, este bine sa-l hranesti înaintea vaccinului sau chiar în timp ce este întepat. Pe cât posibil evita sa-l trezesti din somn pentru vaccin sau sa-l tii treaz pentru ca un copil obosit poate fi mai speriat si mai zgomotos decât unul odihnit.


Reflexele nou-nascutului

Pe lânga talentele înascute pe care le cunoastem – acelea de a plânge, de a dormi, de a umple scutece si de a fi peste masura de dragalasi – nou-nascutii sunt dotati cu mai multe reflexe. Este vorba de raspunsuri musculare, automate, la anumiti stimuli.


Unele reflexe sunt prezente pentru doar câteva luni, iar altele dureaza o viata întreaga.

În cea de-a doua categorie intra reflexe pe care le avem si noi, adultii:

Clipitul sau închiderea ochilor, la lumina puternica sau când un biect este foarte aproape de ochi.
Cascatul, atunci când avem nevoie de mai mult oxigen
Stranutul, atunci când caile nazale sunt iritate de un miros, de raceala sau de un corp strain.
Tusea, atunci când caile respiratorii sunt iritate
Înecul, atunci când gâtul sau fundul gurii sunt iritate
Pe lânga aceste cinci reactii, nou-nascutii au si alte reflexe primitive care dureaza numai câteva luni.

Reflexul Moro sau reflexul de speriere se declanseaza când nou-nascutul se sperie de un zgomot puternic sau când capul îi cade pe spate. Va reactiona prin întinderea membrelor în interior si întinderea gâtului, apoi îsi va uni imediat bratele ca si cum ar vrea sa îmbratiseze pe cineva. De cele mai multe ori, bebelusii încep sa plânga, exact asa cum noi, adultii, tipam atunci când ne speriem de ceva. Reflexul Moro începe sa functioneze la 9-12 saptamâni de sarcina – unele mamici chiar simt cum copiii par sa sara în burtica, atunci când aud vreun zgomot puternic – si înceteaza la 2-3 luni dupa nastere.

Reflexul suptului si de cautare este un reflex care ajuta copilul sa se hraneasca. Asa vâneaza el sânul mamei. Daca îi atingi usor unul din obraji, va întoarce capul în partea respectiva, cautând obiectul care l-a atins. Apoi, daca acel obiect îi atinge buzele va încerca sa-l traga în gurita, apoi va începe sa suga. Acest reflex functioneaza timp de 3-4 luni de la nastere si este cel mai puternic atunci când lui bebe îi este foame.

Reflexul de apucare consta în strângerea pumnului de câte ori ceva atinge palma nou-nascutului. Daca îl atingi cu un deget în palma vei vedea ca îti apuca degetul si-l tine strâns în pumnul lui. Poate ca e tentant sa tragi apoi în sus ca sa îi testezi forta, dar este un joc periculos. Bebe poate oricând sa desfaca pumnul si sa cada. Reflexul de apucare funtioneaza pâna la cinci luni.

Reflexul mersului se manifesta atunci când tii copilul de sub brate, cu piciorusele pe o suprafata tare. Picioarele lui vor începe automat sa faca miscari asemanatoare mersului, desi mai sunt câteva luni bune pâna când va merge cu adevarat. Acest reflex functioneaza timp de câteva luni de la nastere.

Reflexul Babinski se declanseaza atunci când atingi talpa bebeluslui. Vei vedea ca degetul mare se îndoaie catre exterior, iar celelalte degetele se deschid ca un evantai. Arata ca un raspuns la gâdilat si este foarte haios de urmarit.

Reflexul “spadasinului” este poate cel mai amuzant. Când copilul sta întins pe spate, întoarce-i usor capul într-o parte. El va întinde piciorul si bratul de pe partea respectiva si le va îndoi pe cele de pe partea opusa. Va arata ca un spadasin în atac.
Reflexul înotului se declanseaza atunci când copilul ajunge în apa. Începe sa îsi miste bratele si picoarele ca pentru a înota, iar daca ajunge cu capul sub apa îsi tine automat respiratia. De aceea exista piscine speciale pentru nou-nascuti unde ei pot sa-si exerseze abilitatea de a înota. Din motive de siguranta, reflexul înotului nu trebuie testat acasa ci doar într-un centru specializat, în prezenta unor specialisti.

Prezenta si forta acestor reflexe arata ca bebelusul se dezvolta normal din punct de vedere neurologic. Daca ele lipsesc, acesta poate fi semnul unor probleme. De altfel, reflexele lui bebe sunt testate la scurt timp dupa nastere de catre echipa de medici. De asemenea, nu este normal nici ca reflexele sa persiste mai mult de câteva luni, pentru ca la aceasta vârsta functii corticale mai importante le iau locul. Orice posibila problema legata de reflexele nou-nascutului trebuie discutata cu medicul pediatru



Testul Guthrie la nou-nascuti

Mamicile care consuma sucuri “light” sau fara zahar, probabil au observat pe eticheta, unde sunt listate ingredientele, fraza “Contine o sursa de fenilalanina”. Sursa de femilalanina este continuta de îndulcitorii care înlocuiesc zaharul, nu numai în sucuri si alte produse “light”, ci si în laptele praf.


De ce este important sa se mentioneze pe eticheta existenta sursei de fenilalanina? Pentru ca exista afectiunea numita fenilcetonurie, aflata în strânsa legatura cu aceasta substanta. Fenilalanina este un aminoacid, metabolizat în organismul nostru de o enzima speciala. Cei care sufera de fenilcetonurie nu pot sintetiza enzima care metabolizeaza fenilalanina, consecintele fiind din cele mai grave.

Fenilcetonuria nu poate fi tratata, dar poate fi tinuta sub control prin lipsa fenilalaninei din alimentatie. Dar pentru a-l feri pe cel mic de aceasta substanta trebuie ca boala sa fie diagnosticata.

Din 2002, si în România este gratuit si obligatoriu testul care detecteaza fenilcetonuria. Este vorba de testul Guthrie, care se face tuturor nou-nascutilor, în maternitate. Este prima analiza de sânge pe care o face orice copil.

Poate parea putin dificil sa faci o analiza de sânge unui copil nou-nascut. Însa nu este deloc dificil si nici dureros, pentru ca proba de sânge sa ia din calcâiul celui mic. Ajunge o mica întepatura care va face sa curga câteva picaturi de sânge pe o bucata de hârtie speciala.

În laborator, probele sunt puse în contact cu o cultura de bacterii ce se hranesc cu fenilalanina. Cresterea acestor bacterii este cu atât mai mare cu cât concentratia de fenilalanina din sângele copilului este mai mare si astfel se poate afla care este nivelul ei exact. Daca el depaseste un anumit prag, se fac alte analize mai precise, care permit medicilor sa puna un diagnostic exact.
Parintii primesc rezultatele testului în aproximativ doua saptmani de la nastere, numai daca testul a aratat existenta unor probleme.

Dar fenilcetonuria nu este singura boala depistata de testul Guthrie. Aceeasi analiza simpla poate sa detecteze drepanocitoza, mucoviscidoza (fibroza chistica), hipertiroidia congenitala si hiperplazia congenitala a glandelor renale.
Drepanocitoza este o boala ereditara a sângelui, cea mai frecventa boala a hemoglobinei si se manifesta prin anemie cronica.

Fibroza chistica este o afectiune congenitala care se manifesta prin perturbarea gandelor exocrine. Astfel, diferite organe (în special plamânii si pancreasul) devin blocate de acumularile de mucus.

Hipertiroidia congenitala se datoreaza faptului ca tiroida nu produce cantitati suficiente de hormoni, necesari pentru dezvoltarea cerebrala.

Hiperplazia congenitala a glandelor renale consta în producerea unei cantitati prea mari de hormoni, care strica echilibrul hormonal al corpului.

Dorothyna (talk) • 23 aprilie 2010 10:11 • no comments
Unelte personale