Comportamentul copilului

De la Portal semantic Pagini Favorite

Cum modelam comportamentul copilului?

Cum reactioneaza in general parinte atunci cand copilul manifesta un comportament nedorit? De cele mai multe ori se simte iritat, furios, nemultumit, emotii care genereaza reactii precum ridicatul vocii, aplicarea unei pedepse. Aceste reactii sunt generate de interpretarea pe care o dam comportamentului copilului: "este rau", "este obraznic", "nu ma respecta", "este rasfatat" etc. Recurgand la aceste interpretari, parintii eticheteaza copilul in general, nu comportamentul care ridica problemele. Copilul isi va insusi aceasta eticheta si se va comporta in cele mai multe cazuri conform convingerii parintilor.

A eticheta un copil in functie de un comportament este cel mai mare deserviciu pe care i-l putem face, caci ii trasam in acest fel modelul viitor de comportament. Rezultatul este,ca urmare a acestui mod de a reactiona, intarirea comportamentului. Copii invata, inca din primele luni de viata comportamentul prin imitarea celorlalti (in special a parintilor), prin observatie, prin modelul oferit de adulti, si prin consecintele pe care le are un comportament.

De cele mai multe ori, parintii folosesc pentru a modifica un comportament sau pentru a-l invata pe copil cum sa se comporte, metoda informatiilor: "nu te bate!", " nu fi obraznic!" sau "poarta-te frumos!", "fii cuminte!", "vorbeste politicos!". Insa informatia singura, nu poate modifica comportamentul, mai ales daca nu este suficient de edificatoare in privinta a ce anume nu face bine copilul. Daca seful ne cheama intr-o dimineata si ne spune"nu lucrezi bine", sau “ma astept sa fii mai civilizat", vom fi nedumeriti in privinta a ce anume nu il multumeste, ce nu am lucrat bine, cu cine nu am fost civilizati. Daca insa mesajul este: "Ai un stil de lucru foarte bun, dar sunt nemultumit ca nu mi-ai predat lucrarea x la timp", deja vom sti unde ne situam si ce avem de facut.

Cand dorim sa corectam un comportament nedorit al copilului, este in principiu de evitat :

• sa dezarmam copilul:"Nu vei fi niciodata in stare sa te comporti frumos!"
• sa facem comparatii: "Uite Mihai ce copil educat si manierat este!"
• sa etichetam: "Esti un obraznic fara pereche!"
• sa-l amenintam:"Daca nu te potolesti nu mai mergem in parc/te spun tatei cand vine!"
• sa-l santajam:"Uite ce rau ma simt din cauza rautatilor tale…."
• sa-l facem de ras in fata unor persoane care il apreciaza :"Stai sa-ti spun ce a facut aseara…"
• sa aplicam pedepse umilitoare sau lezante fizic sau psihic ( printre care se numara si asezatul la colt), etc. In loc de pedeapsa, este de preferat termenul de "consecinta". Copilul invata ca exista consecinte pentru faptele sale, cum ar fi retragerea unui privilegiu ( i se ia, pentru un termen limitat, jucaria preferata/tastatura de la calculator/bicicleta), sau time-out-ul (copilul are un loc special, intr-un colt al camerei, care nu va primi o denumire cu caracteristici punitive, precum "locul de pedeapsa", ci va fi un loc delimitat special, un covoras de exemplu, unde va petrece un timp limitat pentru a se gandi la faptele sale si a intelege unde a procedat gresit). Regulile i se vor comunica din timp copilului, astfel incat sa nu se simta nedreptatit sau devalorizat.
• sa-i spunem ce sa nu faca-in loc sa facem asta, putem sa-I oferim alternative. In loc de "Nu arunca jucariile!" putem sa-i sugeram "Poti sa te joci cu cuburile sau cu masinile, ce preferi?", si sa ignoram astfel ceea ce ne deranja, distragandu-I si lui atentia.
• sa vanam greselile, in loc sa ne centram pe comportamentele reusite. Putem ignora o greseala si incuraja o fapta buna.
• sa ii dam ordine pe un ton imperativ si in mod neasteptat –"Treci la culcare!", "Inchide calculatorul acum!"Copilul va opune rezistenta daca va fi smuls dintr-o activitate placuta, deci este de preferat sa-l anuntam din timp ce dorim de la el –"Mai ai 10 minute de joaca, apoi mergem la culcar", "Mai poti privi 15 minute la desene animate, apoi mergem la masa"0 etc.

Un prim pas in corectarea unui comportament, este identificarea cauzelor acestui comportament nedorit. Cu siguranta nu a aparut pentru ca avem un copil iremediabil rau, ambitios sau rezbunator.

Un copil poate viza, atunci cand aplica un comportament deranjant pentru noi:

Atragerea atentiei care este un lucru normal, si care ar trebui sa ne ridice intrebarea "Oare simte ca nu primeste suficienta atentie?" . Poate copilul a observat ca I se acorda atentie doar atunci cand face ceva negativ, iar in rest este ignorat, prin urmare , atunci cand doreste sa fie bagat in seama recurge la comportamente despre care stie ca vor primi un raspuns.A cere atentie este de altfel, un mod in care cere afectiune si iubire.

Atentia poate imbraca, pentru copil, orice forma. Cearta, in cazul comportamentelor nedorite este o forma in care parintii ii acorda atentie. In loc de asta, putem recurge la a-i acorda atentie atunci cand il surprindem facand un lucru care ne multumeste. Nu trebuie sa fie neaparat un lucru maret, este suficient sa-l surprindem punand o jucarie la locul ei, pentru a-l imbratisa si lauda. In acest fel , il vom orienta catre a face lucruri pozitive pentru a primi atentie. In paralel, daca ignoram comportamentele negative, acestea se vor stinge iar raportul se va inversa. Lupta pentru putere apare in general atunci cand parintele incearca sa infranga prin forta si autoritate vointa copilului. Copilul tipa, mama ameninta, copilul loveste, mama loveste si ea…si lupta poate continua la nesfarsit. Sa nu subestimam puterea copilului de a invinge . Este important sa cladim o relatie de parteneriat cu copilul, de prietenie si intelegere. Daca ii recunoastem nevoile, drepturile si dorntele, el se va simti valorizat si nu va mai considera ca are pentru ce sa se lupte. Il putem ghida catre ceea ce ne dorim cu blandete si intelegere. Daca dimineata, cand il trezim pentru a merge la gradinita, copilul refuza vehement, decat sa ne lasam atrasi intr-un razboi cu plansete si febra, este mai indicat, de exemplu, sa ignoram, raspunsul, si sa il ghidam in alta directie, oferindu-i cateva alternative :"Te imbraci cu hanoracul sau cu geaca?" , "Cand termini programul de la gradinita vrei sa mergem in parc sau la film?", "Iti pregatesc sandwich sau napolitane?" etc. Este util, de asemenea, un sistem de recompense, nu neaprat materiale, cu rolul de a intari comportamentul pe care il dorim.

Recompensele pot fi afective (laude si imbratisari de cate ori se spala singur pe dinti), simbolice (inimioare lipite pe un panou sau o masina de curse care inainteaza cate o linie de cate ori copilul si-a strans masa sau a spus "te rog"). Exista emisiuni televizate foarte educative in acest sens, care folosesc exact acest sistem de intariri si sanctiuni. Este intotdeauna de evitat conditionarea de tip santaj- "Daca mergi la gradinita iti cumpar o papusa/ciocolata/te las in parc…", deoarece copilul va intelege ca va face o favoare, din care are de castigat, si va refuza in fiecare zi sa mearga la gradinita pentru a primi recompensa.

Recompensele trebuie sa vina imediat dupa ce copilul a realizat comportamentul dorit (nu il vom felicita seara pentru ca s-a spalat pe dinti dimineata).

Razbunarea apare in general la copii foarte descurajati, care recurg la comportamente agresive. Este de evitat sa subestimam capacitatea copilului de a se simti ranit sau dezamagit de anumite actiuni ale parintilor. Cand comportamentul de razbunare apare, este un indicator al faptului ca ceva din comportamentul parintilor l-a descurajat, sau l-a lezat. Copilul va recurge la acele comportamente despre care stie in mod cert ca ii deranjeaza pe parinti. El observa, din propria interactiune, din interactiunile parintilor cu alte persoane, sau din discutiile auzite, ce anume considera parintii ca fiind suparator, si aplica acele comportamente pentru a se razbuna.

Este important in acest caz sa se stabileasca ce anume a generat comportamentul, pentru ce doreste sa se razbune. O discutie deschisa, in care parintele este dispus sa-si accepte limitele si greselile poate fi foarte benefica pentru a recladi bazele relatiei cu copilul.

Un lucru important de stiut este ca in realitate, nu exista copii rai, ci doar copii descurajati. Daca vom invata sa privim comportamentele negative ale copiilor ca pe o forma de a ne comunica ceva, vom gasi intotdeauna cea mai buna metoda pentru a ii corecta. Cu intelegere si iubire, niciun obstacol nu este de netrecut.mai mult^[1]