De la Portal semantic Pagini Favorite

Hipoglicemia

Tratamentul hipoglicemiei la nou nascuti

Cel mai important lucru pentru un nou nascut, pe langa dragostea parintilor, este laptele matern. Acesta dezvolta imunitatea si asigura necesarul de hrana. Iti poti incuraja copilul nou nascut sa se hraneasca in mod frecvent, mai ales daca el este somnoros sau nu doreste sa faca acest lucru. Este mai usor sa faci asta daca alaptezi.

Pastreaza-ti copilul aproape de tine, de preferinta mentinand un contact piele pe piele.

Acest lucru este benefic pentru alaptare, iar caldura trupului tau impreuna cu laptele matern reduc riscul de hipoglicemie.

Daca asistentele ori personalul medical sunt ingrijorati de nivelul de zahar din sangele copilului tau, primul lucru care ti-l vor cere sa-l faci este sa incerci sa-l hranesti, iar pentru asta laptele matern este cel mai bun in cresterea copilului.

Uneori este greu sa-ti convingi copilul sa manance. In acel moment, personalul poate aprecia ca bebelusul tau necesita lapte muls, care poate fi administrat dintr-o sticla, o ceasca sau printr-un tub care coboara prin nasul copilului pana in stomacul lui. Laptele matern muls este cel mai bun, dar daca nu te poti mulge, nu-ti face griji, copilului i se va da altceva pentru a-i mentine ridicate nivelurile de zaharuri, probabil o formula de lapte.

Daca bebelusul tau este alaptat, dar nivelurile sale de zahar sunt inca usor scazute, poate fi dificila luarea unei decizii in privinta suplimentarii portiei de formula. Personalul medical ar trebui sa vorbeasca pe indelete cu tine despre asta.

Obtine tot ajutorul pe care-l poti obtine pentru a putea sa-ti mulgi laptele si intre mese fa-ti o rezerva, pentru a putea pune copilul inapoi la san cat mai curand posibil.

Daca nivelul de zahar din sangele copilului tau este destul de scazut, el va fi vazut de un medic pediatru si ii va fi administrata o solutie de zahar sau glucoza, printr-o sonda. mai mult^[1]

Odata ce copilul tau este stabilizat, el poate incepe sa fie din nou hranit si treptat se poate desprinde de sonda cu zahar.

Daca bebelusul tau nu raspunde bine la acest tratament sau daca hipoglicemia continua sa revina, va avea nevoie de teste pentru a afla daca o afectiune medicala provoaca acest lucru.

Cand bebelusul dezvolta hipoglicemie, nu inseamna neaparat ca este ceva in neregula cu laptele tau matern.

Daca bebelusul tau nu se hraneste pentru o perioada de timp, deoarece ii este pusa o sonda, este important sa-ti pastrezi fluxul de lapte stimulat.

Poti face acest lucru prin mulsul frecvent al laptelui, iar sa iti tii copilul aproape, asigurand contactul piele la piele, te va ajuta. In majoritatea cazurilor nu exista nici un motiv pentru care nu ai putea relua alaptatul la san. Daca nu altfel, cu putin ajutor si consiliere.

Perioada normala a unei sarcini este de aproximativ 40 de saptamani. Un nou-nascut la 38 de saptamani este pe deplin dezvoltat si numit nou-nascut la termen. Un copil nascut intre 22 si 37 de saptamani complete de sarcina este considerat nou-nascut prematur. Orice prematur poate avea probleme de sanatate, dar cei nascuti inainte de 32 de saptamani sunt cei mai supusi unui astfel de risc.

Atunci cand vorbim despre prematuri ne referim de fapt la orice nou-nascut care cantareste la nastere 2 500 g sau mai putin. Tinand cont de greutatea sa la nastere putem face urmatoarea clasificare:

• - prematurii de gradul I – au greutatea la nastere intre 2 500 g si 2 000 g;
• - prematurii de gradul II – au greutatea la nastere intre 2 000 si 1 500 g;
• - prematurii de gradul III – au greutatea la nastere intre 1 500 si 1 000 g;
• - prematurii de gradul IV – au greutatea mai mica de 1 000 g;

Pentru a stabili daca este vorba de un nou-nascut prematur trebuie insa urmariti si alti parametri: talia, perimetrul cranian, caracterul tegumentelor si al oaselor craniene, prezenta punctelor de osificare, sistemul nervos, etc. Cauzele nasterii premature

Cauzele care determina sau favorizeaza de obicei nasterile premature sunt numeroase si adesea greu de depistat. Exista suficiente cazuri in care astfel de nasteri se repeta: de exemplu exista mame care nasc numai prematuri. Daca ar fi sa amintim cele mai importante cauze, acestea ar fi:

- cauze economico-sociale – si anume: nerespectarea igienei generale a sarcinii, lipsa comunicarii cu medicul obstetrician in timpul sarcinii, alimentatie deficitara a gravidei ( consum scazut de lapte, carne, fructe si zarzavaturi proaspete ), fumatul, activitata fizica si sportiva ce necesita eforturi mari, munca noaptea, etc;

- cauze medicale materne – si anume: constitutionale (de exemplu: talie scunda, uter mic, predispozitie genetica la nastere prematura), varsta mamei ( mamele sub 18 ani si peste 35 de ani nasc copii mai mici ), apropierea dintre doua nasteri successive ( sub 2 ani), socurile psihice, traumatismele, bolile dinaintea nasterii sau bolile din timpul sarcinii, etc;

- cauze medicale ce tin de fat sau de placenta – sarcina gemelara, malformatii congenitale ale fatului, placenta bolnava, infectii ale fatului, etc; Caracteristicile copilului prematur

nascut prematurPrematurul are capul mai mare in raport cu corpul si comparativ cu nou-nascutul la termen, circumferinta craniana depasind cu peste 3 cm pe cea toracica. Oasele boltei craniene sunt despartite prin suturi largi, iar fontanelele sunt mari. Fata este mica, triunghiulara, cu gura mare si barbia ascutita. Parul este scurt, pufos, pana in a 37-a saptamana de sarcina. Dezvoltarea cartilajelor urechilor are loc abia intre a 36-a saptamana si a 40-a saptamana de sarcina, asa ca la prematurii foarte mici pavilioanele urechilor sunt nereliefate, moi si deformate. Gatul este subtire, toracele ingust iar abdomenul este voluminos.

Lipsa tesutului gras de sub piele este pusa in evidenta de fata trunghiulara, zbarcita si pielea flasca de pe membre, ceea ce pune in evidenta scheletul osos. Pielea este rosie, lucioasa, incretita, acoperita de lanugo abundent ( mai ales pe frunte si pe spate, si de vernix caseosa mai ales la cute. Vernix-ul este mai abundent la nou-nascutii cu un grad mare de prematuritate.

Unghiile de la degetele picioarelor sunt scurte, cele de la maini sunt insa aproape totdeauna la nivelul varfurilor degetelor.

Prematurul sta culcat ghemuit si doarme aproape tot timpul; miscarile respiratorii sunt adesea neregulate, cu mici pauze; reflexele de supt si de inghitire sunt slab dezvoltate, iar in cazurile in care vorbim de o imaturitate extrema pot lipsi complet.

Prematurul prezinta deficiente mari in functiile de baza ale organismului: termoreglarea ( nu poate asigura o temperatura constanta a corpului), respiratia, coagularea sangelui, sistemele enzimatice, ale ficatului si rinichiului, echilibrul acidobazic sau apararea impotriva infectiilor.

Aspectul prematurului se schimba in primele zile. Edemele dispar, ceea ce pune in evidenta lipsa tesutului grasos subcutanat, coastele proeminente, lipsa tonusului abdominal, etc.

Icterul este de cele mai multe ori mai intens si mai prelungit decat la nou-nascutul la termen, si determina o stare de somnolenta si apatie. Exceptie fac momentele cand sugarul este flamand. Greutatea scade la inceput pentru ca mai apoi sa devina stationara zile sau chiar saptamani.

Dupa iesirea din maternitate ingrijirea prematurului pune mari probleme in ceea ce priveste alimentatia, mentinerea temperaturii corpului, protectia impotriva infectiilor, prevenirea carentelor de vitamine si fier, etc. Hranirea prematurului

Alimentul de electie este laptele de mama. Daca sugarul are putere si a "invatat" sa suga la san, atunci va fi pus la sanul mamei; daca nu, mama trebuie sa se mulga zilnic pentru a-i asigura aportul de lapte necesar. O buna parte dintre bebelusii prematuri refuza sa mai suga la san dupa ce s-au invatat cu biberonul. In astfel de cazuri mama trebuie sa depuna un efort suplimentar, sa isi stoarca sanii zi de zi in conditii de igiena maxima, si sa pastreze laptele la frigider pana se trezeste bebelusul. Inainte de folosire laptele trebuie incalzit la 37g C.

Prematurii au o capacitate gastrica mica, regurgiteaza, varsa usor, si obosesc destul de repede. Este nevoie de indemanare si multa rabdare. Sunt recomandate tetinele moi, cu un orificiu mai larg. Dupa fiecare supt bebelusul va fi ridicat in sus, timp de 15 minute, pentru a diminua riscul de regurgitatie si pentru a-l ajuta sa elimine aerul inghitit.

Reglarea temperaturii se poate realiza printr-o incalzire constanta a camerei ( 22-24grade C ), cu grija insa ca temperatura sa nu scada noaptea sub 18 grade C. Este bine sa aveti la indemana un calorifer electric in cazul in care temperatura scade totusi noaptea sub 20 grade C. Atentie insa! Evitati supraincalzirea. Verificati in permanenta temperatura corporala a bebeluslui si pe cea a camerei. Protectia impotriva infectiilor

E bine ca in camera bebelusului sa nu intre decat mama sau persoana care il ingrijeste. Vizitele prea dese ale rudelor dar mai ales plimbarea bebelusului in vizite suntun real risc de imbolnavire.

Se recomanda ca lenjeria prematurului sa se tina intr-un dulap special, separat de lenjeria familiei. Pardoseala se curata cu aspiratorul, nu cu matura, si se spala macar o data pe saptamana. Scutecele murdare se aduna intr-o galeata cu pedala, care se spala zilnic. Lenjeria se spala bine si se limpezeste cu atentie dupa spalare, ca nu cumva sa ramana urme de sapun sau detergent care irita pielea. Dupa uscare se calca cu fierul bine incins.

Cea mai importanta regula in prevenirea infectiilor este ca mama sa se spele pe maini cu apa si sapun inainte si dupa fiecare manevra de ingrijire a bebeluslui. Prevenirea carentelor de vitamine si de fier

Prematurul are nevoie de 60 mg de vitamina C, sub forma de solutie la inceput, iar dupa diversificarea alimentatiei sub forma de sucuri de fructe proaspete , alese in functie de sezon si de modul in care acesta le tolereaza. Rahitismul se previne prin adminiustrarea zilnica de vitamina D2 sau D3, iar mai nou si de vitamina A. Un supliment alimentar natural recomandat pentru nou nascuti este produsul Infant Formula din reteaua Calivita

Putem compara un prematur cu un sugar nascut la termen, scazand insa din varsta acestuia numarul de saptamani cu care s-a nascut mai devreme prematurul. Intre 2 si 3 ani majoritatea prematurilor ajung din urma pe copii nascuti la termen.citeste mai mult^[2]